marți, 2 noiembrie 2010

Music

O melodie acopera tipatul linistii. Un zgomot placut care adesea da o anume stare de spirit: bucurie,implinire, liniste, libertate, tristete, ura, teama…
Picaturi de ploaie bat in geam. Se trezeste dintr-un vis frumos si da piept cu realitatea. Vede in jur un loc sumbru, trist. O lumina slaba galbuie patrunde prin geam. Erau doar el, ploaia, lumina si o melodie. Nimic mai mult.
Ce cauta el aici? Cum a ajuns aici?… Cine e el?E captiv intr-o lume necunoscuta lui. De ce se afla aici?
Se ridica. O durere mare pune stapanire pe el. Totul se invarte. Se sprijina pe ceva. Pe ce se sprijina? Nu simte nimic, totusi stie. Ce inseamna a sti? Dar cu siguranta se sprijina pe ceva! Dar pe ce?
In fata sa, lumina. Se apropie de geam. Vede acelasi peisaj sumbru.
Tristete, ploaie, o lumina slaba. O melodie…
Deschide geamul. Picaturile de ploaie ii ating buzele uscate. Vrea sa scape de tinuturile acestea fara viata. Priveste in jos. O lumina se afla la capat. La ce capat? E o cale de scapare?
Cade in gol. Lumina e tot mai aproape. Va fi liber!
In urma sa ramane o melodie… o melodie in intuneric. Nimic mai mult

Dragostea Si Ura

Creez inca o legatura cu trecutul, cu acel trecut pe care de multe ori am vrut sa il uit, sa il las in urma mea ca o amintire ce trebuie uitata.numai ca acel trecut este cel care mi-a dat intelepciunea sa imi aleg drumul in viata, sa stiu sa nu mai repet aceleasi greseli, sa fiu cel de altadata, dar total diferit, pentru ca adevarul este ca mereu am sperat sa revin la fericirea de atunci, doar ca aceea nu era fericire.
Acum stiu ce inseamna fericirea, stiu ca ceea ce credeam pe atunci ca fiind iubire, era iluzia unei varste fragede si a unui romantism exacerbat, dar totusi…
Unde raman planurile, visele de fericire?
Raman in neant, pentru ca acele planuri trecute si nicicand implinite ma fac pe mine neincrezator in pasii pe care ii fac.simt frica si neputinta ca facand parte din viata mea.
Pe atunci nu era asa, poate pentru ca simteam ca datorita acelei iubiri, nimic nu ma poate atinge.pe atunci nu stiam ca doar un simplu cuvant poate face din ceva frumos, un cosmar care sa te chinuie intreaga viata.pe atunci…
Nu stiam rautatea celor din jur, nu stiam slabiciunile, vanitatea omului, dar nu stiam ce inseamna fericirea si implinirea unei imbratisari, a unui zambet pe fata persoanei iubite.
Acum stiu si , desi greselile trecutului ma urmaresc si chinuie in continuare, simt fericire si implinire cand stiu ca ea este langa mine si ca pasii pe care ii facem impreuna, raman impietriti in inimile noastre si in prezent.
Mi-e frica de planuri si de pasi gresiti, dar asta pentru ca nu vreau sa pierd ceva ce am construit din iubire.
Am iubit, amintirea acelei iubiri ramane in mine, doar ca ea este inlaturata cu fiecare sarut si zi pe care le petrec in bratele iubitei mele.amintirile dureroase sunt inlocuite de fericire.ce altceva mi-as putea dori???
poate…
Iubirea ca si ura… La doi pasi una de cealalta. Agatate pe o creanga de vasc, la marginea unei lumi, pe fundul unei imensitati, in dreptul unei prapastii, intre astazi si ieri, posibil si maine, la capat de plaja pustie, intr-o casa cu geometrie si pereti, pe niste taste batatorite de 10 degete si un suflet, aproape de absurd, mana in mana cu aberatia. Undeva unde nu le mai cauti, undeva unde te gasesc fara sa le cauti, undeva unde nu mai speri, nu mai stii, nu mai crezi, nu se mai poate. Undeva unde vrei si ti se refuza, undeva unde implori si ti se neaga, undeva unde iti curg lacrimile si ti se raspunde din varf de zambet, undeva unde vezi multe, le crezi pe toate si ti se demonstreaza ca trebuia sa crezi in nimic.
Nu e cale de intors din drum, loc de parcat langa o portita care sa-ti indice drumul spre un pamant neutru in care sa ti se sprijine picioarele. Nu e nimic romantic si nimic frumos in ura atunci cand vine din iubire, dar din ea se nasc clipe sublime, clipe de putere, momente de demnitate in care vezi ca stii sa te ridici, o lasare de pleoape in jos, o inchidere de pumni, un zgomot de palme.
Crezi despre una ca nu are nimic de a face cu cealalta. Crezi despre cealalta ca nu are ce sa-ti mai spuna despre una. Poti sa juri ca nu sunt legate, cand le vezi imbarligate, calare una peste cealalta, luptandu-se cu toate panzele sus pentru suprematie si acaparare. Cand se termina urat, iubirea si ura se termina cam la fel. Opus. In plictiseala, dezgust, uitare, dezamagire, suferinta. Sau usurare, sau speranta sau loc de parcat alte inimi. Drumul lor este diferit, insa se intersecteaza in punctul in care iti dau puterea de a merge mai departe. Iubirea este vesnica ura de a fi singur. Ura este vesnica iubire de a nu ramane singur.Pentru ultima oara m-ai ranit cum doar tu puteai sa o faci…dar ce mai conteaza acum…regretele nu-si mai au rostul in acest joc de-a iubirea, ma voi vindeca intr-o zi, sper caci dor speranta o mai am…pentru asta trebuie sa-ti multumesc ca nu mi-ai distrus-o. credeam in ziua de maine, in soarele ce apune, in amintirile mele…pacat ca doar intr-o clipa tu le-ai distrus pe toate, fara sa te intereseze ca ai fi putut fi tu in locul meu, ca ai fi putut fi tu cel ranit…ce mai conteaza sunt scarbita acum de tot ce ma inconjoara…doar gandurile mi-au ramas intacte caci nu le vei putea afla si sperantele care ma mai unesc acum de tine pentru ca restul ai distrus, le-ai calcat in picioare fara sa observi ca era inima mea…nu puteai sa continui jocul de-a iubirea? Sa-mi lasi farama de amintire ce ne unea? Nu…a trebuit sa distrugi totul asa te simteai mai bine.
Esti fericita? Ai reusit sa ma scoti din calea ta, dar nu si din viata ta asta nimeni nu va reusi, pentru ca nu-i voi lasa, voi lupta chiar si cu tine sa te pot pastra desi mi-ai luat tot din mine…acum a ramas doar iubirea pentru tine…doar lacrimile ce-ti sunt destinate…imi e greu sa ma despart de amintirile cu tine, dar trebuie caci imi e imposibil sa le mai pastrez..acum cand nici eu nu pot ramana om…ma sting incet transformandu-ma in lacrimi pentru tine desi nu vrei sa vezi ca mai am putin si ma voi stinge…e intuneric afara ca si in gandul meu, e prea tarziu…acum sa spun ceea ce nu te mai intereseaza…
Azi esti orbit de fericire si ai uitat ca cineva traieste numai pentru tine…dar maine vei cadea din nor te vei uita in urma…ma vei vedea acolo si atunci ve sti ce inseamna regretul dar va fi prea tarziu caci voi fi transofromata in scrum…sper ca atunci cand nu voi mai fi iti vei aduce aminte de iubirea mea…macar o floare imi vei aduce in umila mea incapere….mi-e greu sa spun aceste cuvinte…ma doare prea tare, dar trebuie.. e necesar…Adio iubirea mea eterna..ti-am spus ca te voi iubi o viata intreaga si ma voi tine de cuvant…te sarut pentru ultima oara nu ma ignora te rog…

Doar Un Vis..

Da' cum este sa stii ca tot ce ai avut,tot ce ai cladit..s-a spulberat din cauza unei minciuni naive,unei chestii copilaresti...dar totul s-a dus ca un vis urat intr-o seara furtunoasa..m-am rugat sa nu se duca totul pentru ca era asa frumos,simplu dar frumos..era lumea mea roz,lumea unde apartine si ea era fata visurilor mele era simpla dar parca de atragea prin simplul fel de a fi si nu puteai sa ii rezisti era lumea mai roz,mult mai roz cu ea dar...cum orice lucru nu dureaza a trebuit sa fie si o faptura care sa imi distruga visele si sa ma aduca la realitate si sa imi zica :
-Trezestete ! Visezi frumosul nu exista este doar in imaginatia ta nu meriti frumosul...
Cum sa meriti tu frumosul...tu cel care te trezesti dimineata aspirand la un nou inceput si crezand ca  stand in pat si uitandu-te pe fereastra toate problemele o sa dispara dar realizezi ca nu este asa...
Arunci niste haine pe tine mergi pe acelasi drum in fiecare dimineata spre acelasi liceu doar ca sa o vezi pe ea...Te asezi in banca si astepti 50 de minute uitandu-te pe geam si imaginandu-te de mana cu ea undeva in parc,undeva singuri si in cele 10 minute de realitate iesi in hol,si o vezi pe ea pe fata de care iti place te uiti la ea...Dar ea se uita in alta parte te gandesti ce bine ar fi daca ati vorbi dar de nicaieri se aude un un clopotel care te induce iar in starea ta de visare...Cand auzi si ultimul clopotel care suna o iei din nou pe acelasi drum spre casa si te gandesti ca ai putea fi cu ea si totul ar fi fost rupt dintr-un basm...dar nu,nu este asa din pacate...Ajungi acasa arunci ghiozdanul,te arunci in pat incepi sa asculti muzica,te intristezi apoi incepi sa vorbesti cu ea spunandu-i ca ai vrea sa vorbesti cu ea dar nu ai cum...Pur si simplu nu ai cum apoi trist adormi si o iei de la capat ziua urmatoare...Daca ai putea trece peste toate aceste lucruri ai putea merita frumosul,dar tu nu esti inca demn de frumos si de tot ceea ce inseamna frumos...Poate cu trecerea timpului o sa fi demn sa spui ca ai cunoscut frumosul dar pana atunci vei fi doar un copil ce aspira la el...