Radacina Viselor XV
                                                                   Ceva Nou...

 Eram…Ce Faceam? Stateam pur si simplu, simteam cum toate ideile ma lovesc lasandu-mi fractiuni de idei in cap care pot forma ceva nou. Dar ce formeaza? Atat de simplu totusi dar totodata atat de complicat. Ma gandeam la tot ce s-a intamplat in atat de putin timp, am simtit ca am trait o alta viata, un ape care nu mi-am dorit-o si nu mi-o doresc.

Simteam ca in mine se zbat lucruri care vor sa iasa provocandu-mi dureri  groaznice, venele-mi pulsau sange ce credeam ca sta sa iasa. Muschii se incordau si simteam ca furia-mi curge prin vene si vroiam sa ma razbun pe tot. Tot ce-am cladit in toti acesti ani statea sa se darame…

Pentru ce?...poate asa-I lumea proiectata sa te faca sa-ti doresti sa nu te nasti…M-am inchis in camera si m-am pus intr-un colt, incepand sa plang sis a zgarii peretii, vroiam sa-mi tin sufletul in mine pentru ca simteam ca nici el nu ma mai place…

Persoana care mi-a fost alaturi a intrat in camera, m-a privit si a inceut sa planga moment in care a trantit usa si a plecat…”Grozav!! Acum ce-as mai putea pierde? “ m-am intrebat “Dar ce mi-a mai ramas de pierdut…?  Nimic! Absolut nimic.”

                                                 Radacina Viselor XV

                                                    O Prabusire...

Cine sunt? Este o intrebare prea grea pentru momentul asta! Am uitat ce am fost dar partea care ma sperie teribil este ca nu situ ce am devenit. Sunt tot mai singur aici ! Nici unde sunt nu mai stiu.Timpul parca nu mai exista. Simt doar nevoia sa urlu. Sa urlu de durere. Sa urlu de ganduri nevazute. Nu mai pot zari decat rar o umbra nedefinita. Cand adorm sau macar cred ca adorm visez aceleasi linii auri ce ma scot din minti. Sunt prabusit si extenuat. Nu mai stiu prea multe lucruri , tot ce pot sa fac este sa scriu ce imi amitesc pe pereti si mai mult, de sange nu pot sa vad .Mereu mai simt un miros ciudat dar nu stiu pare a fi praf de pusca. Linile orizontului le caut de ceva vreme , dar nici odata nu gasesc mai mult de linia crapaturi din peretele ce ma scoate mereu din minti .Sunt revoltat si oarecum debusolat cu toate astea de cand sunt aici nu stiu si cu toate astea nu am incercat prea mult sa aflu.Parca ceva din mine vrea sa stau aici si doar sa privesc , insa ce nu stiu ,doar intuneric e aici si rar cate o bucatica mica de lumina ce patrunde prin sparturile din peretele ala jegos.As fi vrut sa imi amitesc ces aia ingeri , sau cei ala sange ,caci imi trec prin minte rar cuvinte si astea sunt doar doua ingeri si sange. Poate ingeri sunt cea ce visez si sangele estea cea ce pledez noapte de noapte pe pereti .Oare mai sunt ?Sau defapt cine sunt ?Sau ce sunt ?De ce imi trec prin minte nu mai intrebari?Si ce scriu eu acum are vrun sens?Defapt cred ca din ce imi amintesc ce fac acum nu e mai mult decat sa scrijelesc pe cea ce am dedus din ce eram ca era perete.Uneori simt ca... nu mai stiu cuvantul dar e ceva care ma apasa tare tare si am senzatia ca mor parca asta era cuvantul. Orice ar fi am mai dedus decand sunt aici ca moartea e lagata de sange si daca sangelei legat de ingeri oare ingeri sunt moartea?Orice ar fi nu mai stiu a ma hrani.

                                                                Radacina Viselor XIV
                                                                     Problemele Se Accentueaza


-Balthazar am pasit pe ceva ciudat rau, eldarul pe care il urmaream m-a gasit si mi-a aratat o imagine cu un monstru cu ochi in palma si mi-a spus ca acela voi fi eu...
- Da stiu, Cass si mie mi-a aratat vraciul o imagine cu un mort viu care conducea o armata de scheleti tinandu-i in lesa. Ce crezi ca ar trebui sa facem?
-Nu stiu, insa acum inteleg la ce se referea prin faza cu "nu o sa fi singur". Cei drept nu prea cred in mituri dastea insa sincer sa fiu lucrurile astea: platforma, radacina nu mi se par tocmai o coincidenta...
-Da nici mie si daca tot ai adus vorba de asta am impresia ca nu malaria a produs toate aceste.
-Ce te-a facut sa crezi asta?
-Nu stiu pur si simplu ceva nu se leaga.
-Aflu imediat de malarie il setez pe Xhizor, uite aici un chip care detecteaza boli, atinge pe cineva care crezi ca are malarie si o sa afli daca este asa sau nu. Insa sincer ce facem daca o sa devenim niste monstrii?
-O sa incerc sa ating primul cadavru suspect de malarie si cat despre transformare nu stiu dar cred ca daca ceva rau trebuie sa se intample atunci se va intampla...
-Cei drept nu stiu creautra care mi-a arata "viitorul" nu parea sa ne promita o viata tocmai formidabila.
-Lasa ca o sa luptam si o sa putem fi mai puternici decat acea creatura.
-Da, dar mai intai sa avem siguranta ca vom deveni monstrii, poate doar vor sa ne sperie nu ar fi prima oara cand fac asta.
-Da dar mai intai hai la cadavru sa-ti pui in functiune aparatul sa vezi daca merge si lasa-i pe monstrii si ia ceea ce ne-au facut ca pe un blestem.
-Nu e greu de folosit, pui aparatul langa persoana apoi analizeaza si pe moment iti da si leacul, priveste partea buna vei fi cel mai bun doctor, eu o sa ma intorc in timpul meu acum insa iti las comunicatorul asta si la primul semnal de alarma ma cauti.
-Ok piulita s-a facut ne vedem pe platforma dupa ce ii dam de cap acestei probleme...
-Ai grija, paltonas !

                                                        Radacina Viselor XIII
                                                            Intalnirea si disparitia...


  Dupa ce am petrecut multe zile impreuna gandul meu a ramas la cele intamplate si puri si simplu nu puteam sa-mi iau gandul de la asta. Plus ca pe la noi a trecut in vizita varul meu Fecioru' care a auzit ca e ceva ciudat in padure. Dar nici nu apuca sa se apropie de mine ca surubul la cat a luat-o pe ulei zilele astea se duce la el si sare sa-l bata. Dar ce-i drept mi-a placut pentru ca nu puteam sa-l suport dar trebuia sa-i despart ca de, imi era ruda de sange. Dupa ce ii da o portie buna de bataie ce-i drept meritata, surubel merge inainte si dispare moment in care echipajul lui il asalteaza pe Fecioru' si-l interogheaza. As fi vrut sa-l ajut dar nu vroiam plus ca ma atasasem de piulita. In timp ce Lucky si echipa-l interogheaza pe Fecioru' eu incerc sa aflu unde a disparut piulita. Dar nici nu apuc sa fac ceva ca Cassi apare iar echipa se bucura. Ma ia deoparte si-mi spune unde a fost si ce s-a intamplat dar imi da un pumn pentru ca l-a torturat pe Fecioru'.
Acum ca avem amandoi aceeasi problema trebuie s-o rezolvam altfel vietile noastre nu vor mai fi ca inainte...




                                                            Radacina Viselor XIII
                                                                 Bataie si mutanti...


  Ok, as putea spune ca distractia a cam luat o intorsatura ciudata, am baut destul de multi si eram beat asa ca m-am gandit sa imi activez armura crezand imi va elimina efectul alcoolului, mi-am pus pe mine armura de veteran, armura pe care nu o purtam decat la ocazii speciale. Intre timp un ciudat se apropie de Balthazar, beat fiind am crezut ca vroia sa il atace asa ca m-am repezit spre el si am inceput sa il bat, era speriat si sangele ii curgea tot mai mult insa echipa m-a oprit inainte de a-l impusca. Insa imediat dupa o lumina puternica ma orbeste si ma trezesc legat.
-Buna Cass, ti-a fost dor de mine?
-Raphael, pocitanie nenorocita, sa sti ca nu te-am uitat dar numai ca nu mi-am luat arma la mine...
-O dar nu era nevoie te-am gasit eu inainte....
-Ce sa zic, ti-era dor de mine?
-Nu vroiam sa doar sa iti arat ceea ce ai sa devi...
 Moment in care ma impunge cu ceva si vad un monstru cu ochi in palme si incepe sa urle..
-Stai calm Cass nu vei fi singur!
-Ce...??!


Apoi ma trezesc subit langa echipa mea care il interoga nu tocmai intr-un mod pasnic pe tipu pe care-l batusem. Insa eram tulburat si speriat si singura persoana careia am vrut sa ii zic a fost Balthazarasa ca l-am tras intr-o parte si i-am spus ca avem de vorbit!!!....

                                                            Radacina Viselor XII
                                                              Un Viitor Intunecat...


Dupa a 2-a intalnire cu conservele si un dialog la fel de plictisitor ca si ei am ajuns acasa adica mai precis in 1800. M-am gandit ca le-as putea spune lui Cassiel si echipei lui ca poate sa-mi foloseasca casa ca si baza provizorie, dar el a insistat in cautarea unei paduri eu le-am dat locatia celei mai apropiate si l-am chemat pe Samuel sa ma escorteze pana acasa sa imi iau dosarele cu cercetarile pentru ca nu puteam pleca nicaieri fara ele si plus ca as putea imbogati dosarul cu informatiile pe care le au si ei. Ajunsi acasa Samuel imi spune ca toata locuinta mea este cat toaleta de pe nava mama. Ma uit la el sictirit iau dosarele si plec spre Cass. Am ajuns acolo dar tot echipajul lui Cass aveau costumele date jos si pareau oameni si e mai bine asa.
  Dar totodata vad o mlastina si pe vraci apoi cad secerat la pamant, Cass ma ridica iar eu il iau pe el si echipajul lui si ii duc la locatia din viziune. El m-a intreabat cum de sunt asa sigur ca e acolo, eu i-am spus ca pur si simplu stiu. O tin pe Lisa de mana si ii spun lui Cass sa isi aseze armata iar in caz de ceva sa traga cu tot ce au in vraci. DE CE TE DUCI TU? intreaba Cassiel
   Pe mine ma vrea. Il vad, sta jos ma asteapta sa ma apropii de el si spune:
-Bun, mi-ai adus mancarea...referindu-se la copilul din pantecele Lisei moment in care ea fuge, iar Lucky trage...
Vraciul era aparent mort, ma apropii de el sa-i iau pulsul moment in care pune mana pe mine si-mi aratat o viziune cu un monstru si imi spune ca asa voi arata peste ceva timp. Cad la paman dat surubel ma trezeste dandu-mi cateva palme zdravene. Ii spun cele intamplate lui si Lisei dar Lucky ma ia si vrea sa sarbatorim victorie. Eu nu prea eram in apele mele dar m-am alaturat petrecerii cu gandul la cele vazute...






                                                             Radacina Viselor XII
                                                                   Timpul Se Dilata...




In sfarsit am ajuns in 1800 toata echipa mea era sa zic asa "uimita" toti priveau foarte ciudat. Allen daca ar fi putut l-ar fi omorat pe paltonas care a zis raspicat ca el nu merge nicaieri fara cercetarile lui. Samuel s-a oferit sa-l escorteze pe Balthazar si pe nevasta sa intre timp, noi ne-am dus sa amplasam baze. Am gasit in final o padure cam la 100 de km distanta de casa lui paltonas. Era ciudat sa mergem toti fara armuri. Am amplasat baza si in timp ce amplasam si gardurile i-am dat coordonatele lui Samuel. In cateva zile eram toti pregatiti mai ales ca toti ne distram seara pe seama lui paltonas care nu stia ca ii pusesem o camera de filmat in cortul unde dormea. Puteam face o colectie erotica din casetele cu el. Trecand peste acestea in final am ajuns la lacul unde sustinea doc ca e vraciul. L-am ras de pe fata pamantului. Eu cu Mark stateam pe laterale in Spintecatori, Lucky pe un munte cu tinta fixata pe capul vraciului. Parca furam bomboanele unui copile. In final am asaltat cand vraciul l-a zarit pe doctoras a inceput sa rada zicand: "Bun mi-ai adus mancarea", doctoras a mai vorbit, cand vraciul a luat-o la fuga spre el nu am putut zari decat cazandu-l, hmm Lucky ca de obicei letal. Insa cand Balthazar s-a apropiat sa vada daca mai are puls s-a repezit spre el din nou, si nu am putut auzi decat 2 cuvinte: "TE BLESTEM". Moment in care el cade. M-am grabit spre el l-am lovit de cateva ori strigand puternic: "Hai paltonas trezirea !!"..M-am bucurat oarecum ca a deschis ochi si a zambit. Cel mai suparat era Lucky care nu intelegea cu, se mai putea ridica de pe jos dupa ce a tras el....tipic un mare orgolios. In final ne-am dus in baza si am sarbatorit. Insa doc nu era in apele lui...

                                                          Radacina Viselor XI
                                                              Inapoi Pe Platforma


Cassiel:-Bun echipa asta este minunata platforma pe care ma intalnesc comantic cu paltonas.
Lucky:-Da e superba nu am ce zice.
Balthazar:-Draga Lisa vei vedea aici ce nu ai mai vazut niciodata, o armata de conserve umblatoare.
Lisa:-Da, nu mai pot de emotie!
Cassiel:-Da, mereu acelasi umor de neadaptat pe care il are paltonas!
Allen:-Pe cine faci tu conserva ciudat cu joben!?
Balthazar:-Dupa cum arati tu esti fata de care e indragostit surubel....pacat de tine

Lisa:-Da, urat n-am ce zice...
Allen:-Ce?! I-ai zis ca ma iubesti?
Cassiel:-Nu!...Ai innebunit de-a binelea vad...
Samuel:-Ha natarailor, gata cu gluma sa ne mobilizam, paltonas incepe....
Balthazar:-Pai eu am nevoie de voi sa va puneti in functiune acele tevi si sa ma ajutati sa omor un vraci dar in acelasi timp vreau ca :Lisa sa fie in siguranta
Allen:-Superb, trebuia sa imi iau pistolul cu ventuze...!
Balthazar:-Ce-ar fi mai bine sa lasam gluma la o parte si hai sa-l cautam pe necugetat ca altfel imi va omori copilul si atunci si eu o s-o omor pe Allen a ta...
Lucky:-Stii macar ce e ala curent??
Cassiel:-Da Lucky stie are toaster acasa si apropo mai paltonas cu ce vrei sa ne omori cu bastonul ala al tau obraznic?
Allen:-Ma intreb cum reuseste sa traiasca nevastata cu un idiot ca tine...!?
Samuel:-Gata!! Stop Hai Sa Il Ajutam
Balthazar:-Ca sa-ti raspund la intrebare o pot omora cu pusca din dotare dar lasand gluma la o parte haideti sa mergem..SOLDATI INARMARE....Ei, Cassiel, ma pricep si eu sa dau ordine asa putin nu??
Cassiel:-Nemaipomenit, mai tarziu iti rup picioarele...

                                                          Radacina Viselor X
                                                             Drumul Spre Casa...


Dupa ce m-am intalnit din nou cu conserva ambulanta am luat-o spre casa caci mi s-a facut dor de Lisa si de corpul ei si de mainile ei care-mi atingeau tot corpul. Dar pana acasa imi aprind o tigara si salut toti oamenii de pe drum care pareau uimiti sa ma vada.
  Ajung acasa deschid usa si ma duc direct la frigider caci nu o puteam sadisface pe Lisa pe stomacul gol. Dupa ce mananc ma duc in camera unde o vad pe Lisa doar cu un capot pe ea. Ma asez langa ea o sarut de sus pana jos si apoi ea cu mainile ei gingase imi da jos hainele si apoi incepem sa fim una si aceeasi persoana cu exceptia gemetelor si a faptului ca acea conserva nu era langa mine sa vada ca sunt mai bune capsele mele.
Dupa o noapte alba, de neuitat imi iau inima in dinti si ii spun tot ce s-a intamplat, spre mirarea mea ea a acceptat si credeam ca a facut-o pentru gramada aia de fier vechi, dar ea m-a linistit spunandu-mi ca doar pe mine ma iubeste si ca n-ar avea cum sa ma insele pentru ca are un copil cu mine. La aflarea acelei vesti m-am speriat si eram nerabdator sa-l vad pe Cassiel si sa mergem dupa vraci...








                                                       Radacina Viselor X
                                                         Inapoi Acasa...


Dupa intalnirea cu neadaptatul am nimerit portalul cel bun. In sfarsit eram acasa simteam praful de pusca in aer. Auzeam din nou focurile de arma si predatorii care brazdau cerul. M-am sculat lanfa Samuel care dormea. I-am scos casca si i-am suflat praful de pusca dintr-un glont in fata. Se trezeste subit si imi spune ca adora stilul meu de salut de bun venit acasa....
-Da frate m-am intors vreau sa dau o tura neaparat cu Spintecatoru'
-Iar vrei masacru, mai bine hai sa mergem la echipa ta, toti erau ingrijorati mai ales dupa discutia cu paltonas.
-Ok hai sa mergem conduc eu, dar inainte vreau sa imi spui daca dragul nostru comandant a avut ceva de reprosat la faptul ca am disparut...
-Ce nu stiai ca te-ai casatorit cu Allen si sunteti plecati?
-Poftim?
-Gaseai tu alta scuza mai buna? Plus ca Lucky a falsificat actele...
 Dupa un drum de 3 ore am ajuns. Lucky radea si facea haz de mine..Cand ma vede Allen sare repede pe mine si ma saruta spunandu-mi:
-Unde ai fost idotule?
-Bine nevasta mea in misiune!?
-Ai ramas neschimbat, spune razand...!
-Ok echipa nu avem prea mult timp in 6 zile va vreau pe toti inarmati, pregatiti de lupta, mergem toti in 1800..
-Poftim?
-Da fara intrebari o sa vedeti!


Dupa 6 zile toata echipa mea era pregatita...In a 7-a zi ne-am urcat in Spintecator si ne-am injectat toti serul. Toti lesinati numai eu eram gata. I-am trezit pe toti si m-am intalnit cu doctoras si cu Lisa...

                                                             Radacina Viselor IX
                                                                 Am Ajuns De Unde Am Plecat...


-Ce faci doctoras cum a fost in 2400?
-Pai cam cu 1600 de ani mai diferit draga conserva!
-O pai eu m-am distrat bine cu neadaptati tai, mai ales cu femeia aia care a lesinat.
-Pai cum te-ai distrat daca a lesinat, ai o placere la femeile lesinate?
-Nu dar cand s-a trezit a zis ca o atrage conserva mea, neadaptatule !
-Pana iti dai jos tinicheaua aia ii moare orice placere, crede-ma.
-Are sistem automat o scot mai repede decat iti dai tu pantalonii jos, dar trecand cum te-ai distrat cu Samuel?
-Sau cum s-a distrat el cu mine...si apropo am pantaloni cu capse..
-O pai zi mersi ca nu te-a omorat sau nu a avut o ideea sa te dea pe mana lui Ruky pe post de tinta si oricum nu ai sistem robotizat de deschidere la capse...
-Nu da altceva e automatizat la mine si crede-ma ca mai bine ma facea tinta decat sa-mi faca alte trei gauri noi.
-Curiozitatea mea este cum de un neadaptat a reusit sa-mi pacaleasca echipa....
-Cu talent si sper ca Eldarul ala pe care-l cauti sa-ti faca o gaura mare exact unde te doare mai tare...
-Momentan afla ca Eldarul ala ne cauta pe amandoi si cred ca si pe nevastata asa ca nu mai fa pe desteptul si zi ce a zis echipa mea.
-Sa te caut, mai asta care nu poate sa intretina o nevasta...
-Bai neadaptatule ma doare fix in piulite de nevasta ta, tu zi-mi ce a zis echipa mea..
-Era acolo una Allen care zicea ca trebuie sa te intorci ca cica se "raceste" fara tine...
-Bai neadaptatule ai grija cum vorbesti de Allen sau ma intorc si o fac si eu pe nevastata conserva, sa te vad apoi cum te lauzi cu pantalonii tai cu capse...
-Oricum e alergica la ton bai conserva, dar oricum ce facem acum?...
-O intalnire in grup peste o saptamana dupa ce aflu ce cauta Eldari aici...

                                                       Radacina Viselor VIII
                                                            Am Vazut-o Si Pe Asta...

 Dupa ce l-am lasat pe doctoras am intrat in portal. Am lesinat si m-am trezit intr-un pat cu arcuri intr-o camera cu tapet si am auzit o voce de femeie care striga impacientata:"Balthazar te-ai intors iubitule?". M-am ridicat din pat, am setat repede robotul de bord dar era stricat. Minunat Xhizor era prajit iar eu eram prins in costu. Nu puteam activa modulul virtual sau sa iau forma doctorului. O femeie intra peste mine si lesina. O da! am urlat, am gresit portalul. Ce fac acum? m-am intrebat. Mi-am desfacut armura, i-am furat hainele lui doc si am plecat. Erau carute, apa, mal ce ciudat mi se parea acum lumea, ma intorc in casa. Las haina in cui si aud pe cineva batand la usa. Deschid il bag pe individ in casa ii pun mana la gura si il trandesc de perete si ii zic sa taca, dupa ce tace ii iau mana de la gura:
-Cine esti? Ce ai facut cu Balthazar!
-Nimic, asculta, hai sa zicem ca sunt un prieten de-al lui...
-Ne-am intalnit pe o platforma, stare indusa de o planta numita Radacina Viselor si am intrat din greseala in lumea lui...
-Blestemata aia de substanta de care a fost obsedat. Dar stai tu de unde vii?
-Din anul 2400!..
-Nu Cred!!
 L-am luat si i-am aratat armura era si el sa lesine. In final dupa ce i-am lasat un pistol cu plasma mi-a dat potiunea. Am observat ca oamenii de aici au nume ciudate si ori fac pe desteptii ori sunt buni negociator. Dar oricum am petrecut cam 4 zile cu Bob prietenul asta al lui si mi s-a parut ai normal ca Balthazar. In a 4-a zi am decis sa imi administrez serul, superb sunt inapoi pe platforma...


                                                          Radacina Viselor VIII
                                                           Am trait sa o vad si p-asta

 Dupa intalnirea cu ciudatul acela fara sentimente rece ca si metalul din care era facut am stat putin pe ganduri si l-am lasat sa intre prin asa zisul portal si m-am asezat si m-am gandit daca fac bine ceea ce fac si am realizat ca nu mor odata daca nu mi-e scris asa ca am intrat. M-am inchinat cand am vazut o conserva ca cea de dinainte si m-am gandit ca e tot el asa ca l-am strigat pe nume dar cand m-a auzit m-a ridicat si mi-a zis: "Ce ai facut cu comandantul meu iubit?". Moment in care ma loveste, ma baga intr-o cusca si ma duce pe o nava extraterestra, unde ma dezbraca si incearca tot felul de lucruri pe mine. Dupa trei zile de tortura in continuu si niciun loc neramas controlat ei decid sa-mi administreze un fel de ser care ma facea sa spun adevarul, au realizat ca eu defapt chiar sunt un om si ca nu am habar de tot ce se intampla in jurul meu dar s-au amuzat cand au aflat ca imi plac femeile atat de mult. Unul dintre conserve ma intreaba daca am timp de asa ceva, moment in care imi aduc o fata si dintr-o data mi se ridica rangul.
 Ea incepe sa rada si atunci imi spun ca si ei sunt oameni si ca daca pot sa fac ceva sa le aduc comandantul inapoi sa o fac. Eu le spun ca trebuie sa beau o substanta, moment in care unul Samuel ma strange de gat si imi umple gura cu Radacina Viselor. Iar eu dupa patru zile ma introc pe platforma si astept venirea conservei mama...

                    Radacina Viselor VI
                 O Discutie Fara Sens

-Nu misca, civil!
-Crezi ca pot sa misc?
-Asa prost ma crezi mi-ai defectat casca ca sa pari om, mutant nenorocit, unde sunt?
-Daca eu sunt asa cum zici tu "mutant" tu ce esti?
-HaHa buna gluma ce sa zic Raphael ai  un simt al umorului de imi vine sa descarc arma in tine!
-Raphael ce nume ciudat oricum eu sunt Balthazar si presupun ca tu stii de ce sunt aici si ce e locul asta nu?
-Poftim sunteti mai multi mutantilor, eu sa stiu ce-i locul asta, tu m-ai adus aici. Jur odata ce ies o sa va macelaresc pe toti fie ca o sa va ascundeti sub forma umana.
-Da tot metalu' ala care-l ai pe tine chair nu e bun de nimic, vrei sa imi dau jos hainele sa vezi ca sunt om?
-Bai Balthazar sau cum ziceai la cat de ciudati sunteti crezi ca sa intrati sub chip uman ma mai mira? Si nu e metal este un oxid foarte rar desteptule!
-Da se observa ca nu ai viata sociala nu gluma acum daca nu te superi poti sa iei arma aia de fata mea si sa ti-o bagi undeva?
-Mutantule ai grija cum vorbesti am ras destui dinastia ca tine la viata mea. Daca erai om nu te imbracai ca un civil din 1800.
-Cine a zis ca nu sunt din 1800?
-Si ziceai ceva de glumele mele.Nici nu sti sa minti vi din 2400 ca si mine nu stiu cum m-am lasat pe mana voastra.
-Pacat ca nu stiu cum sa ies de aici si ti-as arata mai asta ce-oi fi tu ca eu chiar sunt din 1800 dar ce-ai zice sa vedem cum iesim de aici si sa terminam cu toate astea?
-Bine hai sa ne prostim, sunt un space marin din legiune Blood Ravens si masacrez eldari dar presupun ca stiai asta.
-Da si eu presupun ca stiai ca sunt doctor si ca imi plac femeile si ca incerc sa caut un leac impotriva malariei nu?
-O perfect un doctor eldar cu simtul raspunderii...!
-Si pe deasupra unul iubitor de femei apropo incercam azi sa iesim de aici?
-Mai esti si afemeiat, incredibil, nu tu chiar te distrezi doctoras?
-Da extrem de mult nu vezi ca expir distractie prin toate gaurile?
-O doctore, e bine pentru ca o sa va umplu de gloante in toate gaurile!!
- Se vede ca sub carcasa aia a ta nu exista pic de materie cenusie, daca ma impusti nu o sa faci decat sa maresti gaurile...
-Bai doc sunt cel mai bun strateg si tintas asa ca daca esti civil cum te pretinzi, ar trebui sa ma respecti..
-Respectul este reciproc dar ca vreau eu sa stiu de e ce ne-a adus aici si ce vrea de la noi?
-Eu stiu asta e o platforma timp-spatiu, ideea principala e ca pe mine m-au trimis aici eldari si nu stiu de ce mi-au administrat o solutie anti malarie...Cat de iesit "Xhizor" imi spune ca iesirile sunt aproape.
-Da si eu m-am adus singur aici..Dar stai ai zis o solutie anti malarie?Imi poti da si mie putin, s-o analizez sau "Xhizor" stie mai multe?
-Xhizor este calculatorul meu de bord, si e defectat in procent de 50%...e putin mai bun decat un toastert nou...Cat despre solutie nu o mai am, mi-a fost administrata si mie mi s-a dat sarcina sa gasesc antidotul si pentru Eldari...
-Pai atunci hai sa vedem cum scapam de aici si sa cautam antidotul si apropo ce's aia "Eldari" ?
-Eldari sunt un proiect de mentinerea paci din 2350 sau ceva de genu care a scapat de sub control si s-a intors impotriva noastra. Apropo portalul meu cred ca este ala' foarte luminos si al tau cu cristalele alea dubioase.
-Pai atunci intram sau stam aici?
-Ne revedem peste o saptamana aici ca sa aflam ce s-a intamplat sau cum rezolvam pentru ca Eldari au intrat si in sistemul tau deci va trebui sa vin cu deratizarea...
-Da, si eu vad ca esti atras de gandaci...oricum daca tu vii cu deratizarea eu o sa vin cu Lisa...
-Sigur nu conduci un bordel si te dai doctor drept acoperire??
-Lisa e nevasta mea, dar cred ca tu nu stii ce este aceea o nevasta...si trebuie sa o luam pentru ca altfel va trebui sa imi omare copilul dupa cum a spus acel vraci...
-Vraci? Te-a trimis aici,ti-a cerut sacrificiu? Ala era un Eldar, ia pistolul meu impusca-l in cap si salutal din partea lui Cassiel.
-Hai sa plecam, ne vedem peste o saptamana....

                  Radacina Viselor V
                     Ceva Ciudat

 Dupa intalnirea cu acel vraci care m-a luat prin surprindere am realizat ca norocul meu nu s-a terminat inca pentru ca m-am trezit pe o platforma ciudata cu multe simboluri cidate de care nu aveam habar. Ma uit in jur si vad ca nu exista niciun fel de iesire si ca am ramas cu siguranta departe de casa si de familie. Dar in scurt timp in fata mea apare un fel de extraterestru sau oricum ceva ce nu mai vasusem pana atunci. Era acoperit tot cu un strat de metal de culoare albastra iar capul ii era acoperit cu o carcasa tot albastra si cu niste furtune conectate la gura, pentru respiratie cred. Iar pe aceea carcasa era o stea foarte stranie. Eu nedumerit imi iau basotul pe care-l aveam la mine si-l lovesc, moment in care el ma tranteste la paman si ma ameninta cu o arma de foc si striga autoritar la mine:
-Nu Te Misca !


               Radacina Viselor V
               O Intalnire Stranie

M-am trezit dupa cateva ore nu puteam vedea nimic, casca parca ma presa, tot costumul ma presa, nu distingeam cuvintele pe care le auzeam zise cu o voce groasa. Vedeam doar cateava lumini albe puternice ce proveneau dintr-un loc. E foarte ciudat. Deodata imi apare imaginea eldarului:
-Felicitari ai ajuns, cum te simti?
-Ca dracu!
-Asa e prima oara. Iti dau un pont. Nu iti activa vederea de noapte. Deodata vad un ciudat imbracat in niste haine foarte stranii ce le mai vazusem la anticariat. Era imbracat cred cu un palton negru, un joben si avea un baston. Ridica bastonul si ma loveste in cap. Ma ridic violent de pe jos, il iau de gat si il arunc pe jos. Scot grabit arma, o incarc rapid, o intrept spre el, ii arunc cateva priviri, apoi strig:
-Nu Te Misca!

                     Radacina Viselor IV
                      Intoarcerea Acasa

 Dupa cum stiti acum ceva timp am ajuns in Kensas si cautam asa numita Radacina A Viselor care prelucrata de un vraci poate avea puteri si efecte foarte puternice. Asa ca m-am dus la singurul vraci din Kensas care se spunea ca are puteri mari si m-am gandit ca stie ceva despre ce caut. Dar nu puteam sa-l gasesc pentru ca singura persoana care mi-a spus de existenta acestuia a murit ziua urmatoare invaluit in aceeasi substanta verde. Dar am aplucat spusele "cui pe cui se scoate" si asa am ajuns la o vrajitoare careia i-am adus putin din substanta verde si am pus-o sa-l caute si dupa doua ceasuri de dat ochii peste cap vrajitoarea mi-a spus ca vraciul se afla undeva intr-un loc Sudic fata de pozitia acutala. Da stiu ca un om ca mine n-ar trebui sa creada in asa ceva dar incercarea moarte n-are.
 Iata ca ajung dupa o zi de mers prin tot felul de locuri intr-o portiune a Kensasului parca uitata de lume, acolo in mijlocul unui foc era o persoana pe care se parea ca nu o deranjaza catusi de putin faptul ca el era in mijlocul acelui foc. Ma duc la el si ii il intreb politicos cum doar eu stiu:
-Buna ziua domnule, stiti ceva despre asa numita Radacina A Viselor?
-Te asteptam sa vii si spre mirarea ta chiar eu o fac...dar pentru a o avea trebuie sa iti sacrifici primul copil. Dupa aceastea ma trezesc acasa in costum de mire, ma insor cu Lisa si apoi stau eu pe ganduri si realizez ca toate acestea n-aveau cum sa se intample asa repede asa ca ma incui in camera si beau putin din acea substanta si subit cad intr-un somn adanc...

                Radacina Viselor IV
                 Un Sacrificiu Meritat

 Intr-un final am ajuns la Samuel, deja pierdusem o saptamana pana acolo, echipa mea nu gasise nimic, asta nu ma incanta prea mult. Odata ajuns la Samuel i-am zis planul meu. Desi mi-a sps ca sunt nebun, insa nu stiam cine e mai nebun eu care mergeam pe pontul unui vanzator sarlatan de vise sau el ca venea cu mine. Odata porniti, am strabatut mii de kilometri. Am ajuns pe data de 27 Februarie 2400 in orasul Lunii. Era ora 23:00. Am decis sa ne culcam. Deodata m-am trezit pe nava eldarilor legat si privit de unul dintre ei in ochi:
-Buna Cassiel sunt comandantul Raphael al legiuni alfa 4.
-Ce?Unde sun?Cine esti?Cum de-mi stii numele?
-Off...Toti oamenii sunt la fel, banuiesc ca nu vrei sa discutam amanunte neinsemnate asa ca trec la subiect. Desi te urasc din tot sufletul pentru ca mi-ai ucis aproape toata rasa iti admir profesionalismul pentru ca eu fac la fel cu a ta...Vrei sa stii efectul Radacinii Visurilor?...pai iti dau eu sansa, radacina creaza o platforma intre viitor si trecut. Am vrut sa va eliminam rasa pana sa se formeze armatele insa multi au pierit de malarie. Am gasit o solutie ce ofera imunitate. Propunerea mea este sa te duci acolo si sa gasesti un leac, tu iti satisfaci curiozitatea si salvezi oameni, iar eu imi vindec soldatii.
Nu am putut decat sa accept mi-a administrat radacina si solutia si am adormit....

                    Radacina Viselor III
                          Cercetare

Dupa incidentul cu Bob am devenit tot mai interesat despre provenientele acelei substante am inceput chiar sa pierd seri chiar zile incercand sa imi dau seama de provenienta legaturii dintre moartea fetei si substanta. N-am trecut nici pe acasa, nu ca mi-ar fi tare draga dar macar acolo era Lisa si doar e iubita mea totusi. Mi-am afundat nasul in mii si milioane de carti pana cand intr-o seara am gasit o carte scrisa in latina, am descifrat-o cu ajutorul putinei latine pe care o stiam si am gasit un pasaj unde scria ceva de o planta numita Radacina Viselor care preparata de un vraci in stare lichida caci in stare bruta parea o floare foarte ciudata care produce halucinatii si un somn adanc, somn care te tranporta unde vrei tu sa fi. Aceasta floare crestea undeva intr-un loc numit Kensas am zbughit-o acasa mi-am facut bagajul mi-am, mi-am luat la revedere de la Lisa sarutand-o si spunandu-i ca daca nu ma intorc sa-mi faca statuie in fata casei sa vada lumea ca am murit in lupta.
 Dupa zile de mers am ajuns in Kansas am incercat sa intreb localnicii daca stiu unde este aceasta planta dar cum auzeau ca pronunt numele fugeau de rupeau pamantul. Se parea ca am ajuns singur intr-un loc mai singur decat mine am decis sa innoptez acolo si sa continui sa cercetez...Ce cercetat nu-mi puteam lua ochii de la toate fetele din jurul meu. Dar m-am gandit la regula medicilor: "INTAI MUNCA APOI DISTRACTIA" si asa am luat o carte si am inceput sa-mi fac cea mai lunga seara din viata mea si mai lunga...


                  Radacina Viselor III
                        O Mica Excursie

 30 Ianuarie 2400. De la Bloody Day nu am mai primit nicio misiune. Comandamentul a spus ca ar trebui sa mai ne racorim. Mark si Allen cercetau de saptamani bune lichidul si nu intelegeau ce este si de unde provine. Primul test l-au facut pe un caine dupa ce i-au administrat o doza animalul a adormit. Prima teorie ar fi ca lichidul era un somnifer, sau tranchilizant. Insa eu tot nu puteam intelege legatura dintr malarie si hibrizi. Adica malaria o boala "la moda prin 1900" ce sa caute in 2400. Nu se leaga. Cu toate astea mi-am luat un mic concediu. AM plecat in East Village singurul oras neatins de razboi. Odata ajuns acolo mi-am luat o portie de friptura fiind satul de mancarea sintetica si cica sanatoasa facuta de Jo, partea proasta era ca nimeni inafara ei nu stia sa faca mancare iar ea era vegetariana. East Village mai era supra-numit Orasul Viselor. In timp ce ma plimbam pe strazi vad un magazin cu logoul "Visele Prind Radacini", prima conexiune a fost lichidul rosu pe care scria Radacina Viselor. Am intrat in el, pe masa zacea o sticla indentica cu cea pe care o luasem, insa era goala. L-am intrebat pe barman ce e cu sticla. Mi-a raspuns ca este sticla unei potiuni foarte puternice cu ajutorul careia poti intra si modela visele altora. Ai idee unde se gaseste, am intrebat foarte entuziasmta, pai exista un loc sub orasul Lunii unde creste. Orasul Lunii era cel mai aproape punc de Muntii Iadului. Am plecat grabit spre baza i-am spus lui Mark si Ellen sa caute un mit legat de planta, cum ei erau la fel de curiosi ca mine au inceput sa caute. Insa ca sa pot ajunge acolo imi trebuia o masina, asa ca singura solutie era Samuel un prieten vechi ce reusise sa fure un Viper si sa-l ascunda de comandament

                  Radacina Viselor II
                            Sticla

 Azi simt ca este ziua mea norocoasa simt ca toata lumea este a mea si ca pot face tot ce vreau cand si cu cine vreau dar mai intai trebuie sa ma duc la servici ca doar cineva trebuie sa se ocupe cu treaba murdara in oras si cum nimeni nu s-a oferit iata-ma aici prezent la datorie.
 Imi termin tura ies din cladire imi aprind pipa si o iau incet la pas spre casa. Merg usor apasat ca toti din jurul meu sa stie ca doar unul este Balthazar in oras, medic chiar nu orice Balthazar. Ajung in fata casei iubitei mele Lisa si observ ca are lumina aprinsa. Rup doua flori din gradina ei imi aranjez putin parul apoi pun un zambet irezistibil ca de catelusi si bat la usa. Ea imi raspunde, ramane uimita ca ma vede in toiul noptii in fata usii si ma pofteste inauntru. Apoi ma aseaza la masa moment in care dispare dar nici nu apuc sa observ disparitia ca o si vad in fata ochilor mei frumosi imbracata cu o rochie transparenta si imi arata cu degetul camera ei. Ma duc acolo entuziasmat ma asez in pat, ea peste mine si apoi puteti sa va dati seama singuri de cele ce s-au intamplat in continuare.
 Daca nu va luminez eu deci se pune peste mine, ma dezbraca apoi incepe sa faca dansul de imperechere. Apoi in dimineata urmatoare eram deja mutat la ea, era atat de precauta incat stabilise si data nuntii pe 20 Ianuarie 1940. Era atat de bucuroasa incat stabilise ca vom avea chiar si doi copii dar eu nu eram adeptul lucrurilor de genul acesta dar am pus mana pe ea, tot ce-mi trebuia. O las in plata ei si ma duc la servici nici nu ajung bine ca prietenul meu Bob e la usa cu un cadavru rece (cred ca de la frig) si cu o sticla care a gasit-o lasata de presupusul criminal.
 Aveam un deja-vu ca problemele abea incep sa apara...



              Radacina Viselor II
                  The Strange Bottle
  
1 Ianuarie 2400 operatiunea "Alfa". Parea o simpla operatiune de infiltrat si omorat niste eldaripatetici. La ora 3 A.M. navele Blood Ravenilor deja ajunsesera la poalele muntilor supranumiti si Muntii Iadului datorita varfurilor de un rosu aprins de nedescris. Totul parea normal la ora 11 A.M baza era amplasata, toti ranjeam si eram gata sa ii eliminam. Am pregatit echipamentul eu si cu generalul Jhon am plecat in recunoastere. Am strabatut padurea, era prea suspect nico ambuscata, nimic inteligent si bine calculat deci nu puteam banui ca nu luasera in calcul venirea noastra. Insa aveam dubii pentru prima oara cand fusesem inrolat nu primisem niste coordonate sigure, totul se baza pe un pont. Am trecut in final si muntii, era deja tarziu Katy cea care se ocupa cu datele si conexiunile a spus ca nu gasise nimic si ca zona parea curata. I-am spus lui Jhon sa innoptam, nu puteam sa ne intoarcem. Nu m-am lasat impresionat de niste eldari bolnaviciosi. Ora 3 P.M. toti eram stransi in acelasi punct, innarmati si pregatiti, am intrat peste ei, cei drept cea fost aici era un nou record personal, un masacru in realul sens al cuvantului 500 de eldari care nici macar nu au ripostat. Un vraci impuscat in picior de cel mai bun puscas al meu "Lucky" nu a putut scapa. L-am prins si l-am legat. A marturisit aproape plangand ca eldari sufera de malarie moment in care am inceput sa rad. Malarie? Niste hibrizi? Nu se leaga...Cu toate astea am gasit la el o sticla plina pe care scria "Radacina Viselor".
 Am luat sticla, dar nu am declarat departamentului oficial fiindca nu mai primeam nimic inapoi. Asa ca bunii mei chimisti din echipa au inceput sa analizeze sticla. Cu toate astae dupa ziua aia am ramas tripat si nedumerit cu toate acestea recordul nostru se improspatase cu inca 500 de hibrizi omorati in 3 ore. Aceasta zi a fost numita de catre toata lumea "Bloody Day"

                          Radacina Viselor I
                              Amintiri Din 1940

   Hmph... sa incepem cu inceputul, ma cheama Balthazar - da, stiu, un nume cam patetic cei drept, dar cu timpul te obisnuiesti -, cat despre data, aceasta este 29 Februarie 1900. Ar fi un pic cam plictisitor sa va spun cate ceva si despre copilarie pentru ca atunci nu ati mai vedea nimic interesant in poveste si nu ati mai citi in continuare. Eu sunt medic, meserie ce-i drept banoasa, dar pe mine nu ma intereseaza banii cat ma intereseaza familia... Da, am o familie, sau ma rog am avut pana cand nevasta mea a murit de malarie iar fiica mea a avut aceeasi soarta deoarece a mostenit boala de la mama ei, macar de atat sa fie si ea buna. Dar, lasand la o parte orice fel de gluma, ii port mereu cu mine in minte cu gandul ca suntem inca o familie si ca fac totul pentru ele, si de aceea m-am facut medic pentru a nu lasa sa mai moara oameni din cauza aceluiasi simptom.
  O zi din viata mea este relativ obisnuita deoarece ma scol, imi fac un ceai de tei, ma spal, ma imbrac apoi plec spre servici. Cunosc multa lume din oras dar asta nu ma ajuta foarte mult moral cu toate ca ma duc la multe dineuri si petreceri fastoase, lucru care ma ajuta sa imi mentin statutul social. Insa toate astea cu ce folos daca nu o pot impresiona pe fata pe care o plac (Lisa)...?! Cum sa se uite o fata inalta, bruneta si cu ochii verzi la unul ca mine asa inalt, relativ retras si studios... dar ma rog, trecand peste toate aceste detalii minore, viata mea este foarte frumoasa cu exceptia sangelui si organelor pe care trebuie sa le suport zi de zi, iar nimic nu imi va schimba parerea, dorinta mea cea mai mare fiind sa pot opri infectia care mi-a omorat atat parintii cat si familia pe care am facut-o, infectie pe care incep sa o percep ca pe un blestem ce ma urmareste necontenit si probabil ca nu se va opri pana nu ma va omori si pe mine...

                    Radacina Viselor I
                         Amintiri Din 2370

  Bun sa incepem cu inceputul: ma numesc Cassiel si sunt un Space Marines, fac parte din batalionul "Blood Ravens" care este cunoscut si ca cel mai strategic, rapid si sangeros batalion, iar de aici si numele. La inceput am crezut ca nu o sa imi placa aceasta activitate, dar cu timpul am ajuns comandant. M-am nascut pe 29 Februarie 2370 intr-un oras uitat de lume. Mama mea era scriitoare, sensibila de fire, iar pe de alta parte tata, general in batalionul "Fallen Angels", mereu venea suparat acasa pregatit de o cearta. Modul lui de a ma alinta era "Soldat!", zis pe un ton raspicat de parca intotdeauna eram la comanda lui, gata sa iau o arma si sa o iau pe urmele lui. Mama de obicei ma alinta spunandu-mi Cass pe un ton iubitor si calduros. Cei doi erau intr-un contrast orbitor, si nu am inteles niciodata cum s-au putut casatori. Pe de alta parte, eu il preferam pe tata artagos decat atunci era calm si ma chema sa imi povesteasca despre fascinantele lui crime.
Nu am stiut niciodata ce este pacea, m-am nascut intr-o lume a razboiului, si totusi eu visam sa ajung artist cu toate ca tata deja ma vedea cu o carabina in mana gata sa zbor creiere... Si uite ca visul tatei s-a implinit! 
Am visat ca o sa fiu artist pana la varsta de 10 ani, cand o creatura dementa a intrat in casa si mi-a omorat parintii intr-un mod sadic, pe mine lasandu-ma insa sa scap. Printre siroaiele de sange care se scurgeau de pe botul ei infect mi-a zbierat: "Na! sa vezi cum e sa iti vezi familia moarta!" si a disparut fara urma. Cuprins de ura si disperare, m-am inrolat in armata inca de mic, si am ajuns sa iau parte la un razboi la care involuntar am participat, razboi care se ducea intre oameni si un hibrid facut de acestia scapat de sub control, numit "Elder", care nu se stie in ce conditii s-a inmultit iar rezultatul a fost catastrofal, cel mai grav fiind ca elderii puteau lua forme umana. In timp am aflat ca tata rasese de pe fata pamantului un cuib de elderi destul de mare singur, scapand, insa eu stiam ca unul dintre apropiatii lor era cel care mi-a omorat parintii. La 28 de ani, dupa multa munca fizica si morala, mi-am facut propiul batalion. Eram 50 de soldati cu setea de sange ajunsa la extreme si de aceea, chit ca eram cel mai mic batalion, am ajuns cel mai eficient in domeniu. Pe unde treceam lasam rauri de sange si elderi infipti in tepuse, astfel ca aveam propriul stil. Armura noastra era formata dintr-un costum din metal dur de culoare albastra si o casca cu ochii rosii, luminosi. In general culoarea arumurii era diferita in functie de grad si de putere, insa noi eram mai rebeli, semnul nostru fiind o stea neagra intr-un cerc rosu insemnata pe fiecare casca. Desi am 30 de ani, varsta frageda ca soldat, eu consider ca ma pot numi veteran. Recordul cu care ne mandream mereu ca erchipa era un masacru de 100 (nu este important cati nu au fost pusi la numaratoare) de elderi in 3 zile in muntii Makal. Dupa acea victorie am primit 3 medalii: prima se acorda pentru curaj si inteligenta, a doua pentru tactica si viteza, si ultima primita separat de celelalte era pentru masacru, nesabuinta, risc, decizii luate rapid, cartuse trase fara sa clipim, toate aceste cuvinte ne compuneau pe noi, "Blood Ravens".

Odata Cu Iarna Se Duc Toate

Ce pot spune doar ca am avut o iarna ca niciuna pana acum si nu in sensul pozitiv al cuvantului ci din potriva...M-a facut sa urasc toate iernile si sa simt ca nu mai vreau sa simt frigul care-mi intra in vene si vantu-l care-mi taia fara...Daca este sa imi doresc ceva este ca aceasta iarna sa nu fi venit deoarece odata cu iarna s-au dus si cele mai frumoase momente petrecute alaturi de un om pe care nici prin cand nu imi trecea ca o sa imi fie atat de greu sa il parasesc si ma gandesc la lucrurile pe care le faceam amandoi si ce bine ne simteam...Dar mi-au ramas in minte doar cuvinte si franturi de amintiri de care o sa ma bucur toata viata..Adevarat este ca in viata nimic nu este permanent si ca asa este lumea facuta sa vii si sa pleci, sa te urci si sa cobori...Dar heii...! poate fii si mai rau...DA POATE!...Acum cand inchid ochii imi trec multe prin minte.multe cuvinte care pentru majoritatea persoanelor nu inseamna nimic...SKITTLES pentru toti reprezinta o cutie de bomboane dar pentru mine reprezinta mult mai mult de atat...Si nu numai asta dar si iesirile cu prietenii mei de o vara care acum mi-au devenit mult mai mult de atat si mi-am dat seama ca nu poti judeca o persoana inainte sa o cunosti..Si ma simt bine ca am dat de ei..de prietenii mei care ii am si cum spunea si cineva important in viata mea MAI BINE PUTINI PRIETENI SI ADEVARATI DECAT MULTI SI FALSI...si da prietenii mei adevarati ii pot numara pe degetele de la o mana dar ma simt bine cu ei si parca nu vreau sa plece niciodata..Sunt prietenii mei de distractie,de petrecere dar acum cand ma uit in jur parca totul s-a evaporat la fel ca fumul de tigara in aer si daca as putea as pune tot fumul inapoi pana as face din nou o tigara nou-nouta...Si da prietenii sunt facuti sa fie acolo unul pentru altul si sa iti fie ca un frate..Si da el asa este si cu toate ca uneori eu ma simt a fii fratele mai mare este mereu acolo sa-mi aminteasca cand gresesc si cand fac bine si cand fac rau...Dar ce naiba
Un gand,Un vis... O dorinta,Tristete,Bucurie...Fiecare dintre noi le simte, le traieste si doreste, la un moment dat, sa le impartaseasca. Vrem sa iubim, sa fim iubiti. Si totusi, parca exista ceva mai profund, ceva mai trainic, ceva ce ne da cu adevarat putere, ceva ce nu ne lasa sa ne descurajam, ceva ce ne da, pana la urma, aripi sa visam din nou. Sa fie acest lucru prietenia? Pentru fiecare dintre noi, prietenia inseamna ceva, fiecare ii da valente diferite. Si totusi, pentru cei mai multi, prietenia inseamna, de cele mai multe ori, TOTUL. Prietenia? Un cuvant ce greu poate fi explicat in cuvinte. Prietenia...exprimarea sincera si fara rezerve a gandurilor si simturilor tale in fata unei alte fapturi omenesti, sinceritate totala si dezinteresata in viata launtrica cea mai intima, ca o incercare de retraire in profunda simpatie a unei alte fiinte omenesti. Prietenia face sa nasca, hraneste si intretine cele mai frumoase sentimente de generozitate de care e capabila o inima omeneasca. Prietenie este cand persoana care ti-e alaturi accepta sa fie "acolo" pentru tine si la bine si la rau.
      Prietenul adevarat e cel caruia ii place sa te vada: care este dispus sa-ti ierte slabiciunile si sa le ascunda de ochii altora, te trateaza cu menajamente cand esti absent, si cu franchete cand esti prezent. Prietenia adevarata si sincera presupune ca cineva sa ia parte la soarta celuilalt cu caldura, in mod curat obiectiv si fara nici un interes, si aceasta presupune o identificare desavarsita intre cei doi prieteni. Prietenia presupune cel putin doua suflete. O prietenie adevarata trece de interesul material. Prietenul este acela care gandeste pentru tine ca pentru el insusi si care este capabil sa te ajute sa intelegi ca uneori gresesti pentru ca prietenul care esti tu sa se schimbe. O prietenie adevarata este un cerc. Un cerc in care cei doi prieteni se ajuta in viata... sa se rostogoleasca. Cand esti singur, fara prieteni nu poti decat sa mergi...ca barca pe uscat...
     Fara sa ne dam seama, de multe ori uitam ca langa noi exista o persoana careia am putea sa-i impartasim gandurile noastre, o persoana dispusa sa se bucure alaturi de noi sau sa ne consoleze atunci cand suntem tristi. De asemenea, de multe ori uitam ca si noi, la randul nostru, reprezentam pentru cineva acelasi lucru. Uitam ca avem prieteni, uitam ca suntem prieteni. Ne cufundam in propriile ganduri..Si totusi atunci cand ne reamintim ca nu suntem singuri, problemelor ce pareau de nerezolvat li se contureaza o rezolvare, sentimentelor ce pareau sufocante li se gaseste alinare pentru simplul fapt ca ne dam seama ca avem pe cineva langa noi. Cineva spunea ca prietenii reperezinta a doua familie, familie in care dragostea este neconditionata, bucuriile se impartasesc, iar necazurile se injumatatesc intre prieteni pentru a putea fi suportate mai usor. Una din cele mai mari bucurii ale acestei vieti este prietenia si una din bucuriile prieteniei este de a avea cui incredinta o taina. Prietenia este poate faptul esential al vietii.
            Un gand impartasit,un vis implinit,o dorinta traita,tristete alinata, speranta,Prietenia.

                      
            "Prietenii adevarati nu vor nimic de la tine, in afara faptului ca vor sa fie langa tine, sa se simta bine in prezen

Ura

Ce este ura?

Oamenii au tendinta de a asocia cuvantul „ura” cu notiunea unui blestem periculos de care trebuie sa ne eliberam cat putem de repede. O alta opinie frecventa este aceea ca ura ne otraveste pe noi insine si ca face imposibila vindecarea ranilor copilariei. Eu am un punct de vedere foarte diferit si acest lucru a dus la multe neintelegeri. De asemenea, multe din incercarile mele de a explica pe intelesul tuturor fenomenul urii si de a a supune aceasta notiune unei cercetari mai amanuntite nu au fost incununate de succes.
Si eu sunt de parere ca ura ne poate otravi, dar numai atata vreme cat aceasta ura ramane inconstienta si este indreptata in mod delegativ spre personaje-substitut sau tapi ispasitori. In acest caz ura nu poate fi rezolvata. Sa presupunem de exemplu ca eu urasc negrii sau tiganii dar nu mi-am permis niciodata sa constientizez cum m-au tratat parintii mei cand eram copil, cum m-au lasat ore intregi sa plang. Intr-un asemenea caz voi suferi din cauza unei forme latente de ura care ma poate urmari toata viata si imi va cauza tot felul de simptome fizice. In schimb, daca stiu ce mi-au facut parintii in ignoranta lor si imi constientizez indignarea perfect
justificata fata de comportamentul lor, atunci nu mai am nici un motiv sa-mi redirectionez ura asupra altor persoane. In timp, ura fata de parintii mei se va atenua sau va disparea temporar pentru a renaste ca rezultat al unor evenimente prezente sau al unor noi amintiri. Dar acum stiu ce este cu aceasta ura. Datorita sentimentelor pe care le-am simtit in mod activ, ma pot cunoaste bine pe mine insami si NU MAI SIMT NICI O CONSTRANGERE DE A FACE RAU CUIVA DIN CAUZA SENTIMENTELOR MELE NECONSTIENTIZATE DE URA.

Adesea intalnim oameni care sunt recunoscatori parintilor pentru bataile incasate cand erau mici sau
care afirma ca au uitat demult abuzurile (sexuale si nu numai) ale caror victime au fost. Ei afirma ca prin rugaciuni i-au iertat pe parinti pentru „pacatele” acestora. Concomitent insa aceiasi oameni simt constrangerea de a recurge la violenta fizica in cresterea propriilor lor copii si de a abuza de acesti copii intr-un fel sau altul. Orice pedofil isi expune deschis „iubirea” fata de copii si nu realizeaza ca in adancul sufletului lui el se razbuna pentru ceea ce i s-a facut lui cand era copil. Desi nu e constient de ura pe care o are in el,el ramane sclavul si marioneta acestei uri. O asemenea ura latenta este intr-adevar periculoasa si greu de rezolvat deoarece nu este indreptata asupra persoanei care a cauzat-o, ci asupra unor persoane-substitut. Cimentata in diverse forme de perversiune, aceasta ura se poate intretine singura o viata intreaga si reprezinta o amenintare serioasa, nu numai pentru anturajul persoanei care o nutreste, dar si pentru persoana insasi. Ura constienta,
reactiva este cu totul altceva. Ca orice alt sentiment, aceasta se poate retrage si poate slabi in intensitate odata ce am trait-o activ si constient. Daca parintii nostri ne-au maltratat, poate chiar cu sadism, si daca suntem capabili sa acceptam acest adevar, evident ca vom trai sentimente de ura. Dupa cum spuneam, asemenea sentimente se pot atenua sau pot disparea in timp, desi acest lucru nu se intampla niciodata de pe o zi pe alta.
Intreaga dimensiune a maltratarii si abuzului comis asupra unui copil nu poate fi rezolvata dintr-o data. O „impacare cu situatia” este un proces indelungat in care aspecte ale maltratarii patrund unul dupa altul in constientul nostru, reaprinzand mereu sentimentele de ura. Dar in acest caz ura nu este periculoasa, ci chiar total necesara. Este consecinta logica a celor ce ni s-au intamplat, o consecinta perceputa in totalitate numai de adult, in timp ce copilul fusese fortat sa tolereze totul in tacere ani de-a randul.


Pe langa ura reactiva fata de parinti si ura latenta reprimata si redirectionata spre tapi ispasitori, mai
exista si ura indreptatita fata de o persoana care ne tortureaza in prezent, fie fizic fie mental, o persoana la mana careia ne aflam oarecum si de care nu ne putem elibera sau de care credem ca nu ne putem elibera. Atata vreme cat suntem intr-o asemenea stare de dependenta, sau credem ca suntem, ura este rezultatul inevitabil.E de neconceput ca o persoana torturata sa nu simta ura fata de tortionar. Daca negam aceste sentimente, vom suferi de simptome fizice. Biografiile martirilor crestini sunt pline de descrieri ale bolilor groaznice de care au suferit, cea mai mare parte din acestea fiind boli de piele. Asa se apara corpul de tradare. Acestor „sfin- ti” li se poruncise sa-si ierte tortionarii, sa „intoarca si celalalt obraz”, insa pielea lor inflamata era o indicatie clara a furiei extreme si a resentimentelor pe care le reprimau. Daca aceleasi victime ar fi reusit sa se elibereze de puterea calailor lor, nu ar fi fost nevoiti sa traiasca zi de zi cu acea ura. Evident ca amintirile neputintei si ororii traite ar mai fi iesit la iveala din cand in cand. Dar este foarte probabil ca intensitatea urii lor s-ar fi dimi- nuat cu trecerea timpului.
sentiment, reprezinta un semn al vitalitatii noastre, al faptului ca suntem in viata. Deci daca incercam sa-l re- primam, vom plati un pret mare. Ura incearca sa ne spuna ceva despre ranile si leziunile pe care le-am suferit si de asemenea despre noi insine, valorile noastre, sensibilitatea noastra. Trebuie sa invatam sa tinem cont de ea si sa intelegem mesajul pe care ni-l transmite. Daca putem face acest lucru, nu mai e nevoie sa ne temem de ura. Daca uram ipocrizia, nesinceritatea si falsitatea, ne acordam noua insine dreptul de a le combate cum pu-Ura este doar un sentiment, cu toate ca este un sentiment extrem de puternic si categoric. Ca orice sentiment reprezinta un semn al vitalitatii noastre,al faptului ca suntem inca in viata. Insa daca ne prefacem ca nu putem
fi afectati de aceste lucruri, ne tradam pe noi insine. Porunca aproape universala, dar foarte distructiva, de a ierta „gresitilor nostri” incurajeaza o asemenea tradare a sinelui nostru. Religia si moralitatea traditionala propovaduiesc constant iertarea ca o virtute, iar in numeroase terapii iertarea este in mod gresit recomandata ca o cale spre „vindecare”. Dar este foarte usor de demonstrat ca nici rugaciunile si nici exercitiile autosugestive in „gandire pozitiva” nu sunt capabile sa contracareze raspunsurile justificate si vitale ale corpului nostru la umiliri (si alte rani fata de integritatea noastra) pe care le-am suferit in copilaria timpurie. Bolile groaznice ale
martirilor indica foarte clar pretul platit pentru negarea adevaratelor sentimente. Deci nu ar fi mai simplu sa ne
intrebam impotriva cui este directionata acea ura si sa recunoastem de ce acea ura este justificata? Atunci am
avea sansa de a trai responsabil in armonie cu sentimentele noastre, fara a le nega si fara sa platim cu boli pentru aceasta „virtute”.
Mie unul mi-ar fi suspect daca un terapeut mi-ar promite ca dupa un tratament (si eventual datorita „iertarii”) m-as elibera de sentimente indezirabile precum furia, mania sau ura. Oare ce persoana as fi daca nu as reactiona, macar temporar, la nedreptate, la atacuri, la rau sau la imbecilitate cu sentimente de furie sau manie? Oare nu mi-ar fi amputata viata emotionala? Daca terapia ma ajuta, atunci ar trebui sa am acces la TOATE sentimentele mele pentru tot restul vietii, si de asemenea sa am un acces constient la propria mea istorie ca explicatie pentru intensitatea raspunsurilor mele emotionale. Acest lucru ar calma rapid acea intensitate, fara consecinte fizice grave de genul celor cauzate de suprimarea emotiilor ramase neconstientizate. In terapie pot invat sa-mi inteleg sentimentele mai degraba decat sa le condamn, pot invata sa le privesc ca pe niste prieteni si protectori in loc sa ma tem de ele ca de ceva strain cu care trebuie sa ma lupt ca sa-l elimin. Cu toate ca parintii sau profesorii nostri ne-au invatat sa practicam autoamputarea, trebuie candva sa ne dam seama ca acest lucru este extrem de periculos. Nu mai exista nici o indoiala ca atunci suntem victimele unei mutilari grave.....