Radacina Viselor XV
                                                                   Ceva Nou...

 Eram…Ce Faceam? Stateam pur si simplu, simteam cum toate ideile ma lovesc lasandu-mi fractiuni de idei in cap care pot forma ceva nou. Dar ce formeaza? Atat de simplu totusi dar totodata atat de complicat. Ma gandeam la tot ce s-a intamplat in atat de putin timp, am simtit ca am trait o alta viata, un ape care nu mi-am dorit-o si nu mi-o doresc.

Simteam ca in mine se zbat lucruri care vor sa iasa provocandu-mi dureri  groaznice, venele-mi pulsau sange ce credeam ca sta sa iasa. Muschii se incordau si simteam ca furia-mi curge prin vene si vroiam sa ma razbun pe tot. Tot ce-am cladit in toti acesti ani statea sa se darame…

Pentru ce?...poate asa-I lumea proiectata sa te faca sa-ti doresti sa nu te nasti…M-am inchis in camera si m-am pus intr-un colt, incepand sa plang sis a zgarii peretii, vroiam sa-mi tin sufletul in mine pentru ca simteam ca nici el nu ma mai place…

Persoana care mi-a fost alaturi a intrat in camera, m-a privit si a inceut sa planga moment in care a trantit usa si a plecat…”Grozav!! Acum ce-as mai putea pierde? “ m-am intrebat “Dar ce mi-a mai ramas de pierdut…?  Nimic! Absolut nimic.”

                                                 Radacina Viselor XV

                                                    O Prabusire...

Cine sunt? Este o intrebare prea grea pentru momentul asta! Am uitat ce am fost dar partea care ma sperie teribil este ca nu situ ce am devenit. Sunt tot mai singur aici ! Nici unde sunt nu mai stiu.Timpul parca nu mai exista. Simt doar nevoia sa urlu. Sa urlu de durere. Sa urlu de ganduri nevazute. Nu mai pot zari decat rar o umbra nedefinita. Cand adorm sau macar cred ca adorm visez aceleasi linii auri ce ma scot din minti. Sunt prabusit si extenuat. Nu mai stiu prea multe lucruri , tot ce pot sa fac este sa scriu ce imi amitesc pe pereti si mai mult, de sange nu pot sa vad .Mereu mai simt un miros ciudat dar nu stiu pare a fi praf de pusca. Linile orizontului le caut de ceva vreme , dar nici odata nu gasesc mai mult de linia crapaturi din peretele ce ma scoate mereu din minti .Sunt revoltat si oarecum debusolat cu toate astea de cand sunt aici nu stiu si cu toate astea nu am incercat prea mult sa aflu.Parca ceva din mine vrea sa stau aici si doar sa privesc , insa ce nu stiu ,doar intuneric e aici si rar cate o bucatica mica de lumina ce patrunde prin sparturile din peretele ala jegos.As fi vrut sa imi amitesc ces aia ingeri , sau cei ala sange ,caci imi trec prin minte rar cuvinte si astea sunt doar doua ingeri si sange. Poate ingeri sunt cea ce visez si sangele estea cea ce pledez noapte de noapte pe pereti .Oare mai sunt ?Sau defapt cine sunt ?Sau ce sunt ?De ce imi trec prin minte nu mai intrebari?Si ce scriu eu acum are vrun sens?Defapt cred ca din ce imi amintesc ce fac acum nu e mai mult decat sa scrijelesc pe cea ce am dedus din ce eram ca era perete.Uneori simt ca... nu mai stiu cuvantul dar e ceva care ma apasa tare tare si am senzatia ca mor parca asta era cuvantul. Orice ar fi am mai dedus decand sunt aici ca moartea e lagata de sange si daca sangelei legat de ingeri oare ingeri sunt moartea?Orice ar fi nu mai stiu a ma hrani.