Radacina Viselor VI
                 O Discutie Fara Sens

-Nu misca, civil!
-Crezi ca pot sa misc?
-Asa prost ma crezi mi-ai defectat casca ca sa pari om, mutant nenorocit, unde sunt?
-Daca eu sunt asa cum zici tu "mutant" tu ce esti?
-HaHa buna gluma ce sa zic Raphael ai  un simt al umorului de imi vine sa descarc arma in tine!
-Raphael ce nume ciudat oricum eu sunt Balthazar si presupun ca tu stii de ce sunt aici si ce e locul asta nu?
-Poftim sunteti mai multi mutantilor, eu sa stiu ce-i locul asta, tu m-ai adus aici. Jur odata ce ies o sa va macelaresc pe toti fie ca o sa va ascundeti sub forma umana.
-Da tot metalu' ala care-l ai pe tine chair nu e bun de nimic, vrei sa imi dau jos hainele sa vezi ca sunt om?
-Bai Balthazar sau cum ziceai la cat de ciudati sunteti crezi ca sa intrati sub chip uman ma mai mira? Si nu e metal este un oxid foarte rar desteptule!
-Da se observa ca nu ai viata sociala nu gluma acum daca nu te superi poti sa iei arma aia de fata mea si sa ti-o bagi undeva?
-Mutantule ai grija cum vorbesti am ras destui dinastia ca tine la viata mea. Daca erai om nu te imbracai ca un civil din 1800.
-Cine a zis ca nu sunt din 1800?
-Si ziceai ceva de glumele mele.Nici nu sti sa minti vi din 2400 ca si mine nu stiu cum m-am lasat pe mana voastra.
-Pacat ca nu stiu cum sa ies de aici si ti-as arata mai asta ce-oi fi tu ca eu chiar sunt din 1800 dar ce-ai zice sa vedem cum iesim de aici si sa terminam cu toate astea?
-Bine hai sa ne prostim, sunt un space marin din legiune Blood Ravens si masacrez eldari dar presupun ca stiai asta.
-Da si eu presupun ca stiai ca sunt doctor si ca imi plac femeile si ca incerc sa caut un leac impotriva malariei nu?
-O perfect un doctor eldar cu simtul raspunderii...!
-Si pe deasupra unul iubitor de femei apropo incercam azi sa iesim de aici?
-Mai esti si afemeiat, incredibil, nu tu chiar te distrezi doctoras?
-Da extrem de mult nu vezi ca expir distractie prin toate gaurile?
-O doctore, e bine pentru ca o sa va umplu de gloante in toate gaurile!!
- Se vede ca sub carcasa aia a ta nu exista pic de materie cenusie, daca ma impusti nu o sa faci decat sa maresti gaurile...
-Bai doc sunt cel mai bun strateg si tintas asa ca daca esti civil cum te pretinzi, ar trebui sa ma respecti..
-Respectul este reciproc dar ca vreau eu sa stiu de e ce ne-a adus aici si ce vrea de la noi?
-Eu stiu asta e o platforma timp-spatiu, ideea principala e ca pe mine m-au trimis aici eldari si nu stiu de ce mi-au administrat o solutie anti malarie...Cat de iesit "Xhizor" imi spune ca iesirile sunt aproape.
-Da si eu m-am adus singur aici..Dar stai ai zis o solutie anti malarie?Imi poti da si mie putin, s-o analizez sau "Xhizor" stie mai multe?
-Xhizor este calculatorul meu de bord, si e defectat in procent de 50%...e putin mai bun decat un toastert nou...Cat despre solutie nu o mai am, mi-a fost administrata si mie mi s-a dat sarcina sa gasesc antidotul si pentru Eldari...
-Pai atunci hai sa vedem cum scapam de aici si sa cautam antidotul si apropo ce's aia "Eldari" ?
-Eldari sunt un proiect de mentinerea paci din 2350 sau ceva de genu care a scapat de sub control si s-a intors impotriva noastra. Apropo portalul meu cred ca este ala' foarte luminos si al tau cu cristalele alea dubioase.
-Pai atunci intram sau stam aici?
-Ne revedem peste o saptamana aici ca sa aflam ce s-a intamplat sau cum rezolvam pentru ca Eldari au intrat si in sistemul tau deci va trebui sa vin cu deratizarea...
-Da, si eu vad ca esti atras de gandaci...oricum daca tu vii cu deratizarea eu o sa vin cu Lisa...
-Sigur nu conduci un bordel si te dai doctor drept acoperire??
-Lisa e nevasta mea, dar cred ca tu nu stii ce este aceea o nevasta...si trebuie sa o luam pentru ca altfel va trebui sa imi omare copilul dupa cum a spus acel vraci...
-Vraci? Te-a trimis aici,ti-a cerut sacrificiu? Ala era un Eldar, ia pistolul meu impusca-l in cap si salutal din partea lui Cassiel.
-Hai sa plecam, ne vedem peste o saptamana....

                  Radacina Viselor V
                     Ceva Ciudat

 Dupa intalnirea cu acel vraci care m-a luat prin surprindere am realizat ca norocul meu nu s-a terminat inca pentru ca m-am trezit pe o platforma ciudata cu multe simboluri cidate de care nu aveam habar. Ma uit in jur si vad ca nu exista niciun fel de iesire si ca am ramas cu siguranta departe de casa si de familie. Dar in scurt timp in fata mea apare un fel de extraterestru sau oricum ceva ce nu mai vasusem pana atunci. Era acoperit tot cu un strat de metal de culoare albastra iar capul ii era acoperit cu o carcasa tot albastra si cu niste furtune conectate la gura, pentru respiratie cred. Iar pe aceea carcasa era o stea foarte stranie. Eu nedumerit imi iau basotul pe care-l aveam la mine si-l lovesc, moment in care el ma tranteste la paman si ma ameninta cu o arma de foc si striga autoritar la mine:
-Nu Te Misca !


               Radacina Viselor V
               O Intalnire Stranie

M-am trezit dupa cateva ore nu puteam vedea nimic, casca parca ma presa, tot costumul ma presa, nu distingeam cuvintele pe care le auzeam zise cu o voce groasa. Vedeam doar cateava lumini albe puternice ce proveneau dintr-un loc. E foarte ciudat. Deodata imi apare imaginea eldarului:
-Felicitari ai ajuns, cum te simti?
-Ca dracu!
-Asa e prima oara. Iti dau un pont. Nu iti activa vederea de noapte. Deodata vad un ciudat imbracat in niste haine foarte stranii ce le mai vazusem la anticariat. Era imbracat cred cu un palton negru, un joben si avea un baston. Ridica bastonul si ma loveste in cap. Ma ridic violent de pe jos, il iau de gat si il arunc pe jos. Scot grabit arma, o incarc rapid, o intrept spre el, ii arunc cateva priviri, apoi strig:
-Nu Te Misca!

                     Radacina Viselor IV
                      Intoarcerea Acasa

 Dupa cum stiti acum ceva timp am ajuns in Kensas si cautam asa numita Radacina A Viselor care prelucrata de un vraci poate avea puteri si efecte foarte puternice. Asa ca m-am dus la singurul vraci din Kensas care se spunea ca are puteri mari si m-am gandit ca stie ceva despre ce caut. Dar nu puteam sa-l gasesc pentru ca singura persoana care mi-a spus de existenta acestuia a murit ziua urmatoare invaluit in aceeasi substanta verde. Dar am aplucat spusele "cui pe cui se scoate" si asa am ajuns la o vrajitoare careia i-am adus putin din substanta verde si am pus-o sa-l caute si dupa doua ceasuri de dat ochii peste cap vrajitoarea mi-a spus ca vraciul se afla undeva intr-un loc Sudic fata de pozitia acutala. Da stiu ca un om ca mine n-ar trebui sa creada in asa ceva dar incercarea moarte n-are.
 Iata ca ajung dupa o zi de mers prin tot felul de locuri intr-o portiune a Kensasului parca uitata de lume, acolo in mijlocul unui foc era o persoana pe care se parea ca nu o deranjaza catusi de putin faptul ca el era in mijlocul acelui foc. Ma duc la el si ii il intreb politicos cum doar eu stiu:
-Buna ziua domnule, stiti ceva despre asa numita Radacina A Viselor?
-Te asteptam sa vii si spre mirarea ta chiar eu o fac...dar pentru a o avea trebuie sa iti sacrifici primul copil. Dupa aceastea ma trezesc acasa in costum de mire, ma insor cu Lisa si apoi stau eu pe ganduri si realizez ca toate acestea n-aveau cum sa se intample asa repede asa ca ma incui in camera si beau putin din acea substanta si subit cad intr-un somn adanc...

                Radacina Viselor IV
                 Un Sacrificiu Meritat

 Intr-un final am ajuns la Samuel, deja pierdusem o saptamana pana acolo, echipa mea nu gasise nimic, asta nu ma incanta prea mult. Odata ajuns la Samuel i-am zis planul meu. Desi mi-a sps ca sunt nebun, insa nu stiam cine e mai nebun eu care mergeam pe pontul unui vanzator sarlatan de vise sau el ca venea cu mine. Odata porniti, am strabatut mii de kilometri. Am ajuns pe data de 27 Februarie 2400 in orasul Lunii. Era ora 23:00. Am decis sa ne culcam. Deodata m-am trezit pe nava eldarilor legat si privit de unul dintre ei in ochi:
-Buna Cassiel sunt comandantul Raphael al legiuni alfa 4.
-Ce?Unde sun?Cine esti?Cum de-mi stii numele?
-Off...Toti oamenii sunt la fel, banuiesc ca nu vrei sa discutam amanunte neinsemnate asa ca trec la subiect. Desi te urasc din tot sufletul pentru ca mi-ai ucis aproape toata rasa iti admir profesionalismul pentru ca eu fac la fel cu a ta...Vrei sa stii efectul Radacinii Visurilor?...pai iti dau eu sansa, radacina creaza o platforma intre viitor si trecut. Am vrut sa va eliminam rasa pana sa se formeze armatele insa multi au pierit de malarie. Am gasit o solutie ce ofera imunitate. Propunerea mea este sa te duci acolo si sa gasesti un leac, tu iti satisfaci curiozitatea si salvezi oameni, iar eu imi vindec soldatii.
Nu am putut decat sa accept mi-a administrat radacina si solutia si am adormit....

                    Radacina Viselor III
                          Cercetare

Dupa incidentul cu Bob am devenit tot mai interesat despre provenientele acelei substante am inceput chiar sa pierd seri chiar zile incercand sa imi dau seama de provenienta legaturii dintre moartea fetei si substanta. N-am trecut nici pe acasa, nu ca mi-ar fi tare draga dar macar acolo era Lisa si doar e iubita mea totusi. Mi-am afundat nasul in mii si milioane de carti pana cand intr-o seara am gasit o carte scrisa in latina, am descifrat-o cu ajutorul putinei latine pe care o stiam si am gasit un pasaj unde scria ceva de o planta numita Radacina Viselor care preparata de un vraci in stare lichida caci in stare bruta parea o floare foarte ciudata care produce halucinatii si un somn adanc, somn care te tranporta unde vrei tu sa fi. Aceasta floare crestea undeva intr-un loc numit Kensas am zbughit-o acasa mi-am facut bagajul mi-am, mi-am luat la revedere de la Lisa sarutand-o si spunandu-i ca daca nu ma intorc sa-mi faca statuie in fata casei sa vada lumea ca am murit in lupta.
 Dupa zile de mers am ajuns in Kansas am incercat sa intreb localnicii daca stiu unde este aceasta planta dar cum auzeau ca pronunt numele fugeau de rupeau pamantul. Se parea ca am ajuns singur intr-un loc mai singur decat mine am decis sa innoptez acolo si sa continui sa cercetez...Ce cercetat nu-mi puteam lua ochii de la toate fetele din jurul meu. Dar m-am gandit la regula medicilor: "INTAI MUNCA APOI DISTRACTIA" si asa am luat o carte si am inceput sa-mi fac cea mai lunga seara din viata mea si mai lunga...


                  Radacina Viselor III
                        O Mica Excursie

 30 Ianuarie 2400. De la Bloody Day nu am mai primit nicio misiune. Comandamentul a spus ca ar trebui sa mai ne racorim. Mark si Allen cercetau de saptamani bune lichidul si nu intelegeau ce este si de unde provine. Primul test l-au facut pe un caine dupa ce i-au administrat o doza animalul a adormit. Prima teorie ar fi ca lichidul era un somnifer, sau tranchilizant. Insa eu tot nu puteam intelege legatura dintr malarie si hibrizi. Adica malaria o boala "la moda prin 1900" ce sa caute in 2400. Nu se leaga. Cu toate astea mi-am luat un mic concediu. AM plecat in East Village singurul oras neatins de razboi. Odata ajuns acolo mi-am luat o portie de friptura fiind satul de mancarea sintetica si cica sanatoasa facuta de Jo, partea proasta era ca nimeni inafara ei nu stia sa faca mancare iar ea era vegetariana. East Village mai era supra-numit Orasul Viselor. In timp ce ma plimbam pe strazi vad un magazin cu logoul "Visele Prind Radacini", prima conexiune a fost lichidul rosu pe care scria Radacina Viselor. Am intrat in el, pe masa zacea o sticla indentica cu cea pe care o luasem, insa era goala. L-am intrebat pe barman ce e cu sticla. Mi-a raspuns ca este sticla unei potiuni foarte puternice cu ajutorul careia poti intra si modela visele altora. Ai idee unde se gaseste, am intrebat foarte entuziasmta, pai exista un loc sub orasul Lunii unde creste. Orasul Lunii era cel mai aproape punc de Muntii Iadului. Am plecat grabit spre baza i-am spus lui Mark si Ellen sa caute un mit legat de planta, cum ei erau la fel de curiosi ca mine au inceput sa caute. Insa ca sa pot ajunge acolo imi trebuia o masina, asa ca singura solutie era Samuel un prieten vechi ce reusise sa fure un Viper si sa-l ascunda de comandament

                  Radacina Viselor II
                            Sticla

 Azi simt ca este ziua mea norocoasa simt ca toata lumea este a mea si ca pot face tot ce vreau cand si cu cine vreau dar mai intai trebuie sa ma duc la servici ca doar cineva trebuie sa se ocupe cu treaba murdara in oras si cum nimeni nu s-a oferit iata-ma aici prezent la datorie.
 Imi termin tura ies din cladire imi aprind pipa si o iau incet la pas spre casa. Merg usor apasat ca toti din jurul meu sa stie ca doar unul este Balthazar in oras, medic chiar nu orice Balthazar. Ajung in fata casei iubitei mele Lisa si observ ca are lumina aprinsa. Rup doua flori din gradina ei imi aranjez putin parul apoi pun un zambet irezistibil ca de catelusi si bat la usa. Ea imi raspunde, ramane uimita ca ma vede in toiul noptii in fata usii si ma pofteste inauntru. Apoi ma aseaza la masa moment in care dispare dar nici nu apuc sa observ disparitia ca o si vad in fata ochilor mei frumosi imbracata cu o rochie transparenta si imi arata cu degetul camera ei. Ma duc acolo entuziasmat ma asez in pat, ea peste mine si apoi puteti sa va dati seama singuri de cele ce s-au intamplat in continuare.
 Daca nu va luminez eu deci se pune peste mine, ma dezbraca apoi incepe sa faca dansul de imperechere. Apoi in dimineata urmatoare eram deja mutat la ea, era atat de precauta incat stabilise si data nuntii pe 20 Ianuarie 1940. Era atat de bucuroasa incat stabilise ca vom avea chiar si doi copii dar eu nu eram adeptul lucrurilor de genul acesta dar am pus mana pe ea, tot ce-mi trebuia. O las in plata ei si ma duc la servici nici nu ajung bine ca prietenul meu Bob e la usa cu un cadavru rece (cred ca de la frig) si cu o sticla care a gasit-o lasata de presupusul criminal.
 Aveam un deja-vu ca problemele abea incep sa apara...



              Radacina Viselor II
                  The Strange Bottle
  
1 Ianuarie 2400 operatiunea "Alfa". Parea o simpla operatiune de infiltrat si omorat niste eldaripatetici. La ora 3 A.M. navele Blood Ravenilor deja ajunsesera la poalele muntilor supranumiti si Muntii Iadului datorita varfurilor de un rosu aprins de nedescris. Totul parea normal la ora 11 A.M baza era amplasata, toti ranjeam si eram gata sa ii eliminam. Am pregatit echipamentul eu si cu generalul Jhon am plecat in recunoastere. Am strabatut padurea, era prea suspect nico ambuscata, nimic inteligent si bine calculat deci nu puteam banui ca nu luasera in calcul venirea noastra. Insa aveam dubii pentru prima oara cand fusesem inrolat nu primisem niste coordonate sigure, totul se baza pe un pont. Am trecut in final si muntii, era deja tarziu Katy cea care se ocupa cu datele si conexiunile a spus ca nu gasise nimic si ca zona parea curata. I-am spus lui Jhon sa innoptam, nu puteam sa ne intoarcem. Nu m-am lasat impresionat de niste eldari bolnaviciosi. Ora 3 P.M. toti eram stransi in acelasi punct, innarmati si pregatiti, am intrat peste ei, cei drept cea fost aici era un nou record personal, un masacru in realul sens al cuvantului 500 de eldari care nici macar nu au ripostat. Un vraci impuscat in picior de cel mai bun puscas al meu "Lucky" nu a putut scapa. L-am prins si l-am legat. A marturisit aproape plangand ca eldari sufera de malarie moment in care am inceput sa rad. Malarie? Niste hibrizi? Nu se leaga...Cu toate astea am gasit la el o sticla plina pe care scria "Radacina Viselor".
 Am luat sticla, dar nu am declarat departamentului oficial fiindca nu mai primeam nimic inapoi. Asa ca bunii mei chimisti din echipa au inceput sa analizeze sticla. Cu toate astae dupa ziua aia am ramas tripat si nedumerit cu toate acestea recordul nostru se improspatase cu inca 500 de hibrizi omorati in 3 ore. Aceasta zi a fost numita de catre toata lumea "Bloody Day"

                          Radacina Viselor I
                              Amintiri Din 1940

   Hmph... sa incepem cu inceputul, ma cheama Balthazar - da, stiu, un nume cam patetic cei drept, dar cu timpul te obisnuiesti -, cat despre data, aceasta este 29 Februarie 1900. Ar fi un pic cam plictisitor sa va spun cate ceva si despre copilarie pentru ca atunci nu ati mai vedea nimic interesant in poveste si nu ati mai citi in continuare. Eu sunt medic, meserie ce-i drept banoasa, dar pe mine nu ma intereseaza banii cat ma intereseaza familia... Da, am o familie, sau ma rog am avut pana cand nevasta mea a murit de malarie iar fiica mea a avut aceeasi soarta deoarece a mostenit boala de la mama ei, macar de atat sa fie si ea buna. Dar, lasand la o parte orice fel de gluma, ii port mereu cu mine in minte cu gandul ca suntem inca o familie si ca fac totul pentru ele, si de aceea m-am facut medic pentru a nu lasa sa mai moara oameni din cauza aceluiasi simptom.
  O zi din viata mea este relativ obisnuita deoarece ma scol, imi fac un ceai de tei, ma spal, ma imbrac apoi plec spre servici. Cunosc multa lume din oras dar asta nu ma ajuta foarte mult moral cu toate ca ma duc la multe dineuri si petreceri fastoase, lucru care ma ajuta sa imi mentin statutul social. Insa toate astea cu ce folos daca nu o pot impresiona pe fata pe care o plac (Lisa)...?! Cum sa se uite o fata inalta, bruneta si cu ochii verzi la unul ca mine asa inalt, relativ retras si studios... dar ma rog, trecand peste toate aceste detalii minore, viata mea este foarte frumoasa cu exceptia sangelui si organelor pe care trebuie sa le suport zi de zi, iar nimic nu imi va schimba parerea, dorinta mea cea mai mare fiind sa pot opri infectia care mi-a omorat atat parintii cat si familia pe care am facut-o, infectie pe care incep sa o percep ca pe un blestem ce ma urmareste necontenit si probabil ca nu se va opri pana nu ma va omori si pe mine...

                    Radacina Viselor I
                         Amintiri Din 2370

  Bun sa incepem cu inceputul: ma numesc Cassiel si sunt un Space Marines, fac parte din batalionul "Blood Ravens" care este cunoscut si ca cel mai strategic, rapid si sangeros batalion, iar de aici si numele. La inceput am crezut ca nu o sa imi placa aceasta activitate, dar cu timpul am ajuns comandant. M-am nascut pe 29 Februarie 2370 intr-un oras uitat de lume. Mama mea era scriitoare, sensibila de fire, iar pe de alta parte tata, general in batalionul "Fallen Angels", mereu venea suparat acasa pregatit de o cearta. Modul lui de a ma alinta era "Soldat!", zis pe un ton raspicat de parca intotdeauna eram la comanda lui, gata sa iau o arma si sa o iau pe urmele lui. Mama de obicei ma alinta spunandu-mi Cass pe un ton iubitor si calduros. Cei doi erau intr-un contrast orbitor, si nu am inteles niciodata cum s-au putut casatori. Pe de alta parte, eu il preferam pe tata artagos decat atunci era calm si ma chema sa imi povesteasca despre fascinantele lui crime.
Nu am stiut niciodata ce este pacea, m-am nascut intr-o lume a razboiului, si totusi eu visam sa ajung artist cu toate ca tata deja ma vedea cu o carabina in mana gata sa zbor creiere... Si uite ca visul tatei s-a implinit! 
Am visat ca o sa fiu artist pana la varsta de 10 ani, cand o creatura dementa a intrat in casa si mi-a omorat parintii intr-un mod sadic, pe mine lasandu-ma insa sa scap. Printre siroaiele de sange care se scurgeau de pe botul ei infect mi-a zbierat: "Na! sa vezi cum e sa iti vezi familia moarta!" si a disparut fara urma. Cuprins de ura si disperare, m-am inrolat in armata inca de mic, si am ajuns sa iau parte la un razboi la care involuntar am participat, razboi care se ducea intre oameni si un hibrid facut de acestia scapat de sub control, numit "Elder", care nu se stie in ce conditii s-a inmultit iar rezultatul a fost catastrofal, cel mai grav fiind ca elderii puteau lua forme umana. In timp am aflat ca tata rasese de pe fata pamantului un cuib de elderi destul de mare singur, scapand, insa eu stiam ca unul dintre apropiatii lor era cel care mi-a omorat parintii. La 28 de ani, dupa multa munca fizica si morala, mi-am facut propiul batalion. Eram 50 de soldati cu setea de sange ajunsa la extreme si de aceea, chit ca eram cel mai mic batalion, am ajuns cel mai eficient in domeniu. Pe unde treceam lasam rauri de sange si elderi infipti in tepuse, astfel ca aveam propriul stil. Armura noastra era formata dintr-un costum din metal dur de culoare albastra si o casca cu ochii rosii, luminosi. In general culoarea arumurii era diferita in functie de grad si de putere, insa noi eram mai rebeli, semnul nostru fiind o stea neagra intr-un cerc rosu insemnata pe fiecare casca. Desi am 30 de ani, varsta frageda ca soldat, eu consider ca ma pot numi veteran. Recordul cu care ne mandream mereu ca erchipa era un masacru de 100 (nu este important cati nu au fost pusi la numaratoare) de elderi in 3 zile in muntii Makal. Dupa acea victorie am primit 3 medalii: prima se acorda pentru curaj si inteligenta, a doua pentru tactica si viteza, si ultima primita separat de celelalte era pentru masacru, nesabuinta, risc, decizii luate rapid, cartuse trase fara sa clipim, toate aceste cuvinte ne compuneau pe noi, "Blood Ravens".

Odata Cu Iarna Se Duc Toate

Ce pot spune doar ca am avut o iarna ca niciuna pana acum si nu in sensul pozitiv al cuvantului ci din potriva...M-a facut sa urasc toate iernile si sa simt ca nu mai vreau sa simt frigul care-mi intra in vene si vantu-l care-mi taia fara...Daca este sa imi doresc ceva este ca aceasta iarna sa nu fi venit deoarece odata cu iarna s-au dus si cele mai frumoase momente petrecute alaturi de un om pe care nici prin cand nu imi trecea ca o sa imi fie atat de greu sa il parasesc si ma gandesc la lucrurile pe care le faceam amandoi si ce bine ne simteam...Dar mi-au ramas in minte doar cuvinte si franturi de amintiri de care o sa ma bucur toata viata..Adevarat este ca in viata nimic nu este permanent si ca asa este lumea facuta sa vii si sa pleci, sa te urci si sa cobori...Dar heii...! poate fii si mai rau...DA POATE!...Acum cand inchid ochii imi trec multe prin minte.multe cuvinte care pentru majoritatea persoanelor nu inseamna nimic...SKITTLES pentru toti reprezinta o cutie de bomboane dar pentru mine reprezinta mult mai mult de atat...Si nu numai asta dar si iesirile cu prietenii mei de o vara care acum mi-au devenit mult mai mult de atat si mi-am dat seama ca nu poti judeca o persoana inainte sa o cunosti..Si ma simt bine ca am dat de ei..de prietenii mei care ii am si cum spunea si cineva important in viata mea MAI BINE PUTINI PRIETENI SI ADEVARATI DECAT MULTI SI FALSI...si da prietenii mei adevarati ii pot numara pe degetele de la o mana dar ma simt bine cu ei si parca nu vreau sa plece niciodata..Sunt prietenii mei de distractie,de petrecere dar acum cand ma uit in jur parca totul s-a evaporat la fel ca fumul de tigara in aer si daca as putea as pune tot fumul inapoi pana as face din nou o tigara nou-nouta...Si da prietenii sunt facuti sa fie acolo unul pentru altul si sa iti fie ca un frate..Si da el asa este si cu toate ca uneori eu ma simt a fii fratele mai mare este mereu acolo sa-mi aminteasca cand gresesc si cand fac bine si cand fac rau...Dar ce naiba
Un gand,Un vis... O dorinta,Tristete,Bucurie...Fiecare dintre noi le simte, le traieste si doreste, la un moment dat, sa le impartaseasca. Vrem sa iubim, sa fim iubiti. Si totusi, parca exista ceva mai profund, ceva mai trainic, ceva ce ne da cu adevarat putere, ceva ce nu ne lasa sa ne descurajam, ceva ce ne da, pana la urma, aripi sa visam din nou. Sa fie acest lucru prietenia? Pentru fiecare dintre noi, prietenia inseamna ceva, fiecare ii da valente diferite. Si totusi, pentru cei mai multi, prietenia inseamna, de cele mai multe ori, TOTUL. Prietenia? Un cuvant ce greu poate fi explicat in cuvinte. Prietenia...exprimarea sincera si fara rezerve a gandurilor si simturilor tale in fata unei alte fapturi omenesti, sinceritate totala si dezinteresata in viata launtrica cea mai intima, ca o incercare de retraire in profunda simpatie a unei alte fiinte omenesti. Prietenia face sa nasca, hraneste si intretine cele mai frumoase sentimente de generozitate de care e capabila o inima omeneasca. Prietenie este cand persoana care ti-e alaturi accepta sa fie "acolo" pentru tine si la bine si la rau.
      Prietenul adevarat e cel caruia ii place sa te vada: care este dispus sa-ti ierte slabiciunile si sa le ascunda de ochii altora, te trateaza cu menajamente cand esti absent, si cu franchete cand esti prezent. Prietenia adevarata si sincera presupune ca cineva sa ia parte la soarta celuilalt cu caldura, in mod curat obiectiv si fara nici un interes, si aceasta presupune o identificare desavarsita intre cei doi prieteni. Prietenia presupune cel putin doua suflete. O prietenie adevarata trece de interesul material. Prietenul este acela care gandeste pentru tine ca pentru el insusi si care este capabil sa te ajute sa intelegi ca uneori gresesti pentru ca prietenul care esti tu sa se schimbe. O prietenie adevarata este un cerc. Un cerc in care cei doi prieteni se ajuta in viata... sa se rostogoleasca. Cand esti singur, fara prieteni nu poti decat sa mergi...ca barca pe uscat...
     Fara sa ne dam seama, de multe ori uitam ca langa noi exista o persoana careia am putea sa-i impartasim gandurile noastre, o persoana dispusa sa se bucure alaturi de noi sau sa ne consoleze atunci cand suntem tristi. De asemenea, de multe ori uitam ca si noi, la randul nostru, reprezentam pentru cineva acelasi lucru. Uitam ca avem prieteni, uitam ca suntem prieteni. Ne cufundam in propriile ganduri..Si totusi atunci cand ne reamintim ca nu suntem singuri, problemelor ce pareau de nerezolvat li se contureaza o rezolvare, sentimentelor ce pareau sufocante li se gaseste alinare pentru simplul fapt ca ne dam seama ca avem pe cineva langa noi. Cineva spunea ca prietenii reperezinta a doua familie, familie in care dragostea este neconditionata, bucuriile se impartasesc, iar necazurile se injumatatesc intre prieteni pentru a putea fi suportate mai usor. Una din cele mai mari bucurii ale acestei vieti este prietenia si una din bucuriile prieteniei este de a avea cui incredinta o taina. Prietenia este poate faptul esential al vietii.
            Un gand impartasit,un vis implinit,o dorinta traita,tristete alinata, speranta,Prietenia.

                      
            "Prietenii adevarati nu vor nimic de la tine, in afara faptului ca vor sa fie langa tine, sa se simta bine in prezen

Ura

Ce este ura?

Oamenii au tendinta de a asocia cuvantul „ura” cu notiunea unui blestem periculos de care trebuie sa ne eliberam cat putem de repede. O alta opinie frecventa este aceea ca ura ne otraveste pe noi insine si ca face imposibila vindecarea ranilor copilariei. Eu am un punct de vedere foarte diferit si acest lucru a dus la multe neintelegeri. De asemenea, multe din incercarile mele de a explica pe intelesul tuturor fenomenul urii si de a a supune aceasta notiune unei cercetari mai amanuntite nu au fost incununate de succes.
Si eu sunt de parere ca ura ne poate otravi, dar numai atata vreme cat aceasta ura ramane inconstienta si este indreptata in mod delegativ spre personaje-substitut sau tapi ispasitori. In acest caz ura nu poate fi rezolvata. Sa presupunem de exemplu ca eu urasc negrii sau tiganii dar nu mi-am permis niciodata sa constientizez cum m-au tratat parintii mei cand eram copil, cum m-au lasat ore intregi sa plang. Intr-un asemenea caz voi suferi din cauza unei forme latente de ura care ma poate urmari toata viata si imi va cauza tot felul de simptome fizice. In schimb, daca stiu ce mi-au facut parintii in ignoranta lor si imi constientizez indignarea perfect
justificata fata de comportamentul lor, atunci nu mai am nici un motiv sa-mi redirectionez ura asupra altor persoane. In timp, ura fata de parintii mei se va atenua sau va disparea temporar pentru a renaste ca rezultat al unor evenimente prezente sau al unor noi amintiri. Dar acum stiu ce este cu aceasta ura. Datorita sentimentelor pe care le-am simtit in mod activ, ma pot cunoaste bine pe mine insami si NU MAI SIMT NICI O CONSTRANGERE DE A FACE RAU CUIVA DIN CAUZA SENTIMENTELOR MELE NECONSTIENTIZATE DE URA.

Adesea intalnim oameni care sunt recunoscatori parintilor pentru bataile incasate cand erau mici sau
care afirma ca au uitat demult abuzurile (sexuale si nu numai) ale caror victime au fost. Ei afirma ca prin rugaciuni i-au iertat pe parinti pentru „pacatele” acestora. Concomitent insa aceiasi oameni simt constrangerea de a recurge la violenta fizica in cresterea propriilor lor copii si de a abuza de acesti copii intr-un fel sau altul. Orice pedofil isi expune deschis „iubirea” fata de copii si nu realizeaza ca in adancul sufletului lui el se razbuna pentru ceea ce i s-a facut lui cand era copil. Desi nu e constient de ura pe care o are in el,el ramane sclavul si marioneta acestei uri. O asemenea ura latenta este intr-adevar periculoasa si greu de rezolvat deoarece nu este indreptata asupra persoanei care a cauzat-o, ci asupra unor persoane-substitut. Cimentata in diverse forme de perversiune, aceasta ura se poate intretine singura o viata intreaga si reprezinta o amenintare serioasa, nu numai pentru anturajul persoanei care o nutreste, dar si pentru persoana insasi. Ura constienta,
reactiva este cu totul altceva. Ca orice alt sentiment, aceasta se poate retrage si poate slabi in intensitate odata ce am trait-o activ si constient. Daca parintii nostri ne-au maltratat, poate chiar cu sadism, si daca suntem capabili sa acceptam acest adevar, evident ca vom trai sentimente de ura. Dupa cum spuneam, asemenea sentimente se pot atenua sau pot disparea in timp, desi acest lucru nu se intampla niciodata de pe o zi pe alta.
Intreaga dimensiune a maltratarii si abuzului comis asupra unui copil nu poate fi rezolvata dintr-o data. O „impacare cu situatia” este un proces indelungat in care aspecte ale maltratarii patrund unul dupa altul in constientul nostru, reaprinzand mereu sentimentele de ura. Dar in acest caz ura nu este periculoasa, ci chiar total necesara. Este consecinta logica a celor ce ni s-au intamplat, o consecinta perceputa in totalitate numai de adult, in timp ce copilul fusese fortat sa tolereze totul in tacere ani de-a randul.


Pe langa ura reactiva fata de parinti si ura latenta reprimata si redirectionata spre tapi ispasitori, mai
exista si ura indreptatita fata de o persoana care ne tortureaza in prezent, fie fizic fie mental, o persoana la mana careia ne aflam oarecum si de care nu ne putem elibera sau de care credem ca nu ne putem elibera. Atata vreme cat suntem intr-o asemenea stare de dependenta, sau credem ca suntem, ura este rezultatul inevitabil.E de neconceput ca o persoana torturata sa nu simta ura fata de tortionar. Daca negam aceste sentimente, vom suferi de simptome fizice. Biografiile martirilor crestini sunt pline de descrieri ale bolilor groaznice de care au suferit, cea mai mare parte din acestea fiind boli de piele. Asa se apara corpul de tradare. Acestor „sfin- ti” li se poruncise sa-si ierte tortionarii, sa „intoarca si celalalt obraz”, insa pielea lor inflamata era o indicatie clara a furiei extreme si a resentimentelor pe care le reprimau. Daca aceleasi victime ar fi reusit sa se elibereze de puterea calailor lor, nu ar fi fost nevoiti sa traiasca zi de zi cu acea ura. Evident ca amintirile neputintei si ororii traite ar mai fi iesit la iveala din cand in cand. Dar este foarte probabil ca intensitatea urii lor s-ar fi dimi- nuat cu trecerea timpului.
sentiment, reprezinta un semn al vitalitatii noastre, al faptului ca suntem in viata. Deci daca incercam sa-l re- primam, vom plati un pret mare. Ura incearca sa ne spuna ceva despre ranile si leziunile pe care le-am suferit si de asemenea despre noi insine, valorile noastre, sensibilitatea noastra. Trebuie sa invatam sa tinem cont de ea si sa intelegem mesajul pe care ni-l transmite. Daca putem face acest lucru, nu mai e nevoie sa ne temem de ura. Daca uram ipocrizia, nesinceritatea si falsitatea, ne acordam noua insine dreptul de a le combate cum pu-Ura este doar un sentiment, cu toate ca este un sentiment extrem de puternic si categoric. Ca orice sentiment reprezinta un semn al vitalitatii noastre,al faptului ca suntem inca in viata. Insa daca ne prefacem ca nu putem
fi afectati de aceste lucruri, ne tradam pe noi insine. Porunca aproape universala, dar foarte distructiva, de a ierta „gresitilor nostri” incurajeaza o asemenea tradare a sinelui nostru. Religia si moralitatea traditionala propovaduiesc constant iertarea ca o virtute, iar in numeroase terapii iertarea este in mod gresit recomandata ca o cale spre „vindecare”. Dar este foarte usor de demonstrat ca nici rugaciunile si nici exercitiile autosugestive in „gandire pozitiva” nu sunt capabile sa contracareze raspunsurile justificate si vitale ale corpului nostru la umiliri (si alte rani fata de integritatea noastra) pe care le-am suferit in copilaria timpurie. Bolile groaznice ale
martirilor indica foarte clar pretul platit pentru negarea adevaratelor sentimente. Deci nu ar fi mai simplu sa ne
intrebam impotriva cui este directionata acea ura si sa recunoastem de ce acea ura este justificata? Atunci am
avea sansa de a trai responsabil in armonie cu sentimentele noastre, fara a le nega si fara sa platim cu boli pentru aceasta „virtute”.
Mie unul mi-ar fi suspect daca un terapeut mi-ar promite ca dupa un tratament (si eventual datorita „iertarii”) m-as elibera de sentimente indezirabile precum furia, mania sau ura. Oare ce persoana as fi daca nu as reactiona, macar temporar, la nedreptate, la atacuri, la rau sau la imbecilitate cu sentimente de furie sau manie? Oare nu mi-ar fi amputata viata emotionala? Daca terapia ma ajuta, atunci ar trebui sa am acces la TOATE sentimentele mele pentru tot restul vietii, si de asemenea sa am un acces constient la propria mea istorie ca explicatie pentru intensitatea raspunsurilor mele emotionale. Acest lucru ar calma rapid acea intensitate, fara consecinte fizice grave de genul celor cauzate de suprimarea emotiilor ramase neconstientizate. In terapie pot invat sa-mi inteleg sentimentele mai degraba decat sa le condamn, pot invata sa le privesc ca pe niste prieteni si protectori in loc sa ma tem de ele ca de ceva strain cu care trebuie sa ma lupt ca sa-l elimin. Cu toate ca parintii sau profesorii nostri ne-au invatat sa practicam autoamputarea, trebuie candva sa ne dam seama ca acest lucru este extrem de periculos. Nu mai exista nici o indoiala ca atunci suntem victimele unei mutilari grave.....