Music

O melodie acopera tipatul linistii. Un zgomot placut care adesea da o anume stare de spirit: bucurie,implinire, liniste, libertate, tristete, ura, teama…
Picaturi de ploaie bat in geam. Se trezeste dintr-un vis frumos si da piept cu realitatea. Vede in jur un loc sumbru, trist. O lumina slaba galbuie patrunde prin geam. Erau doar el, ploaia, lumina si o melodie. Nimic mai mult.
Ce cauta el aici? Cum a ajuns aici?… Cine e el?E captiv intr-o lume necunoscuta lui. De ce se afla aici?
Se ridica. O durere mare pune stapanire pe el. Totul se invarte. Se sprijina pe ceva. Pe ce se sprijina? Nu simte nimic, totusi stie. Ce inseamna a sti? Dar cu siguranta se sprijina pe ceva! Dar pe ce?
In fata sa, lumina. Se apropie de geam. Vede acelasi peisaj sumbru.
Tristete, ploaie, o lumina slaba. O melodie…
Deschide geamul. Picaturile de ploaie ii ating buzele uscate. Vrea sa scape de tinuturile acestea fara viata. Priveste in jos. O lumina se afla la capat. La ce capat? E o cale de scapare?
Cade in gol. Lumina e tot mai aproape. Va fi liber!
In urma sa ramane o melodie… o melodie in intuneric. Nimic mai mult

Dragostea Si Ura

Creez inca o legatura cu trecutul, cu acel trecut pe care de multe ori am vrut sa il uit, sa il las in urma mea ca o amintire ce trebuie uitata.numai ca acel trecut este cel care mi-a dat intelepciunea sa imi aleg drumul in viata, sa stiu sa nu mai repet aceleasi greseli, sa fiu cel de altadata, dar total diferit, pentru ca adevarul este ca mereu am sperat sa revin la fericirea de atunci, doar ca aceea nu era fericire.
Acum stiu ce inseamna fericirea, stiu ca ceea ce credeam pe atunci ca fiind iubire, era iluzia unei varste fragede si a unui romantism exacerbat, dar totusi…
Unde raman planurile, visele de fericire?
Raman in neant, pentru ca acele planuri trecute si nicicand implinite ma fac pe mine neincrezator in pasii pe care ii fac.simt frica si neputinta ca facand parte din viata mea.
Pe atunci nu era asa, poate pentru ca simteam ca datorita acelei iubiri, nimic nu ma poate atinge.pe atunci nu stiam ca doar un simplu cuvant poate face din ceva frumos, un cosmar care sa te chinuie intreaga viata.pe atunci…
Nu stiam rautatea celor din jur, nu stiam slabiciunile, vanitatea omului, dar nu stiam ce inseamna fericirea si implinirea unei imbratisari, a unui zambet pe fata persoanei iubite.
Acum stiu si , desi greselile trecutului ma urmaresc si chinuie in continuare, simt fericire si implinire cand stiu ca ea este langa mine si ca pasii pe care ii facem impreuna, raman impietriti in inimile noastre si in prezent.
Mi-e frica de planuri si de pasi gresiti, dar asta pentru ca nu vreau sa pierd ceva ce am construit din iubire.
Am iubit, amintirea acelei iubiri ramane in mine, doar ca ea este inlaturata cu fiecare sarut si zi pe care le petrec in bratele iubitei mele.amintirile dureroase sunt inlocuite de fericire.ce altceva mi-as putea dori???
poate…
Iubirea ca si ura… La doi pasi una de cealalta. Agatate pe o creanga de vasc, la marginea unei lumi, pe fundul unei imensitati, in dreptul unei prapastii, intre astazi si ieri, posibil si maine, la capat de plaja pustie, intr-o casa cu geometrie si pereti, pe niste taste batatorite de 10 degete si un suflet, aproape de absurd, mana in mana cu aberatia. Undeva unde nu le mai cauti, undeva unde te gasesc fara sa le cauti, undeva unde nu mai speri, nu mai stii, nu mai crezi, nu se mai poate. Undeva unde vrei si ti se refuza, undeva unde implori si ti se neaga, undeva unde iti curg lacrimile si ti se raspunde din varf de zambet, undeva unde vezi multe, le crezi pe toate si ti se demonstreaza ca trebuia sa crezi in nimic.
Nu e cale de intors din drum, loc de parcat langa o portita care sa-ti indice drumul spre un pamant neutru in care sa ti se sprijine picioarele. Nu e nimic romantic si nimic frumos in ura atunci cand vine din iubire, dar din ea se nasc clipe sublime, clipe de putere, momente de demnitate in care vezi ca stii sa te ridici, o lasare de pleoape in jos, o inchidere de pumni, un zgomot de palme.
Crezi despre una ca nu are nimic de a face cu cealalta. Crezi despre cealalta ca nu are ce sa-ti mai spuna despre una. Poti sa juri ca nu sunt legate, cand le vezi imbarligate, calare una peste cealalta, luptandu-se cu toate panzele sus pentru suprematie si acaparare. Cand se termina urat, iubirea si ura se termina cam la fel. Opus. In plictiseala, dezgust, uitare, dezamagire, suferinta. Sau usurare, sau speranta sau loc de parcat alte inimi. Drumul lor este diferit, insa se intersecteaza in punctul in care iti dau puterea de a merge mai departe. Iubirea este vesnica ura de a fi singur. Ura este vesnica iubire de a nu ramane singur.Pentru ultima oara m-ai ranit cum doar tu puteai sa o faci…dar ce mai conteaza acum…regretele nu-si mai au rostul in acest joc de-a iubirea, ma voi vindeca intr-o zi, sper caci dor speranta o mai am…pentru asta trebuie sa-ti multumesc ca nu mi-ai distrus-o. credeam in ziua de maine, in soarele ce apune, in amintirile mele…pacat ca doar intr-o clipa tu le-ai distrus pe toate, fara sa te intereseze ca ai fi putut fi tu in locul meu, ca ai fi putut fi tu cel ranit…ce mai conteaza sunt scarbita acum de tot ce ma inconjoara…doar gandurile mi-au ramas intacte caci nu le vei putea afla si sperantele care ma mai unesc acum de tine pentru ca restul ai distrus, le-ai calcat in picioare fara sa observi ca era inima mea…nu puteai sa continui jocul de-a iubirea? Sa-mi lasi farama de amintire ce ne unea? Nu…a trebuit sa distrugi totul asa te simteai mai bine.
Esti fericita? Ai reusit sa ma scoti din calea ta, dar nu si din viata ta asta nimeni nu va reusi, pentru ca nu-i voi lasa, voi lupta chiar si cu tine sa te pot pastra desi mi-ai luat tot din mine…acum a ramas doar iubirea pentru tine…doar lacrimile ce-ti sunt destinate…imi e greu sa ma despart de amintirile cu tine, dar trebuie caci imi e imposibil sa le mai pastrez..acum cand nici eu nu pot ramana om…ma sting incet transformandu-ma in lacrimi pentru tine desi nu vrei sa vezi ca mai am putin si ma voi stinge…e intuneric afara ca si in gandul meu, e prea tarziu…acum sa spun ceea ce nu te mai intereseaza…
Azi esti orbit de fericire si ai uitat ca cineva traieste numai pentru tine…dar maine vei cadea din nor te vei uita in urma…ma vei vedea acolo si atunci ve sti ce inseamna regretul dar va fi prea tarziu caci voi fi transofromata in scrum…sper ca atunci cand nu voi mai fi iti vei aduce aminte de iubirea mea…macar o floare imi vei aduce in umila mea incapere….mi-e greu sa spun aceste cuvinte…ma doare prea tare, dar trebuie.. e necesar…Adio iubirea mea eterna..ti-am spus ca te voi iubi o viata intreaga si ma voi tine de cuvant…te sarut pentru ultima oara nu ma ignora te rog…

Doar Un Vis..

Da' cum este sa stii ca tot ce ai avut,tot ce ai cladit..s-a spulberat din cauza unei minciuni naive,unei chestii copilaresti...dar totul s-a dus ca un vis urat intr-o seara furtunoasa..m-am rugat sa nu se duca totul pentru ca era asa frumos,simplu dar frumos..era lumea mea roz,lumea unde apartine si ea era fata visurilor mele era simpla dar parca de atragea prin simplul fel de a fi si nu puteai sa ii rezisti era lumea mai roz,mult mai roz cu ea dar...cum orice lucru nu dureaza a trebuit sa fie si o faptura care sa imi distruga visele si sa ma aduca la realitate si sa imi zica :

-Trezestete ! Visezi frumosul nu exista este doar in imaginatia ta nu meriti frumosul...

Cum sa meriti tu frumosul...tu cel care te trezesti dimineata aspirand la un nou inceput si crezand ca  stand in pat si uitandu-te pe fereastra toate problemele o sa dispara dar realizezi ca nu este asa...

Arunci niste haine pe tine mergi pe acelasi drum in fiecare dimineata spre acelasi liceu doar ca sa o vezi pe ea...Te asezi in banca si astepti 50 de minute uitandu-te pe geam si imaginandu-te de mana cu ea undeva in parc,undeva singuri si in cele 10 minute de realitate iesi in hol,si o vezi pe ea pe fata de care iti place te uiti la ea...Dar ea se uita in alta parte te gandesti ce bine ar fi daca ati vorbi dar de nicaieri se aude un un clopotel care te induce iar in starea ta de visare...Cand auzi si ultimul clopotel care suna o iei din nou pe acelasi drum spre casa si te gandesti ca ai putea fi cu ea si totul ar fi fost rupt dintr-un basm...dar nu,nu este asa din pacate...Ajungi acasa arunci ghiozdanul,te arunci in pat incepi sa asculti muzica,te intristezi apoi incepi sa vorbesti cu ea spunandu-i ca ai vrea sa vorbesti cu ea dar nu ai cum...Pur si simplu nu ai cum apoi trist adormi si o iei de la capat ziua urmatoare...Daca ai putea trece peste toate aceste lucruri ai putea merita frumosul,dar tu nu esti inca demn de frumos si de tot ceea ce inseamna frumos...Poate cu trecerea timpului o sa fi demn sa spui ca ai cunoscut frumosul dar pana atunci vei fi doar un copil ce aspira la el...

Visul

Intr-o zi cand soarele stralucea venirea prematura a veri,ea,fata superba cu parul argintiu,corp perfect se plimba usor admirand peisajele din parc.Ea era o visatoare si ii placea sa-si creeze propria ei lume "roz".Deodata se opreste si incepe sa deseneze peisajul din fata sa,pe la sfarsitul acestui desen i-a mai adaugat si un medalion,ea era sigura ca in acea bucata din parc pe care ea se hotarase sa o deseneze nu era nici un medalion.Dar..privind mai indeaproape acolo era un medalion galben cu pete rosi care se pare ca avea ceva inscriptionat pe el.Fata entuziasmata da cu mana pe el si vede scris pe acel medalion " You are next".Nu da prea mare importanta celor scrise deoarece se bucura fiind ca era primul ei lucru gasit si se simtea tare bucuroasa dar nu stia ca in curand norocul avea sa ii se schimbe.Ajunsa acasa mama ei o intreaba de unde are acel medalion,ea necontrolandu-se raspunde:
-De la un om cu o roba neagra!

Mama ei ramane oarecum socata si se duce la bucatarie.la fel ca si mama,stupefiata,fata se pune in pat si inchizand ochii se trezeste in acelasi parc dar de data asta cu doua prietene si tipul pe care aceasta il iubea in secret.Brusc se trezeste,telefonul ii suna de partea cealalta fiind prietena acesteia care ii spune ca are o surpriza pentru ea.Ei placandu-i surprizele se entuziasmeaza si fuge degraba in parc.Mare i-a fost mirarea acesteia cand pe banca cu cele doua prietene l-a vazut pe baiatul pe care aceasta il iubea.Una dintre prietene o trage de-oparte si ii spune ca el este aici datorita faptului ca o place.Ele pleaca,iar pe banca raman doar ea si el acesta ii spune ca o place si o vede diferita de celelalte si ca ar vrea sa aiba o relatie cu ea....Aceasta accepta dar imediat se gandeste la visul pe care l-a avut dar se gandeste imediat la altceva crezand ca este doar o coincidenta.El observa medalionul de la gatul ei pe care-l admira.Si o complimenteaza spunandu-i ca ii sta foarte bine cu el,ea se fastaceste..dar el o linisteste cu un sarut inocent.Cuprinsa de emotii,fata ajunge acasa si adoarme bucuroasa.Dar se pare ca are un vis care o tulbura,el si ea intr-o padure fugariti de cineva,cu hainele rupte si...mult sange.Se trezeste speriata sentiment ce ii trece repede cand il vede pe prietenul ei care o invita la o iesire doar ei doi ca sa se cunoasca mai bine.Ea accepta si se duce sa se intalneasca cu el.Ca sa ajunga la locul pe care ea nu il stia, ca sa ii faca o surpriza el o leaga la ochii si cand ajung la locul stabilit...fata ramane socata cand vede o padure...Se lasa seara iar pe cer stelele erau singurele ce faceau lumina.Deodata se aude un fosnet ce pare a fi aparent de la vand dar subit se accentueaza speriindu-i pe cei doi....ei se intreapta spre masina dar pana acolo intr-un moment de neatentie prietenul ei dispare iar ea speriata o ia la fuga si isi agata hainele in crengile copacilor,haine pe care le rupe..In spatele ei se simtea un frig cumplit si adanc in fundul padurii se distingea o silueta.Aceasta ne mai putand sa alerge se opreste moment in care silueta se apropie de ea,aceasta intr-un ultim moment de luciditate isi da seama ca acea acel om era defapt omul cu roba neagra ce isi pierduse colierul si ca visele erau o avertizare a lucrurilor ce aveau sa se intample..Apoi ea cade secerata la pamant,plina de sange si cu medalionul in mana,medalion ce este patat cu sangele acesteia..El,medalionul era un blestem pentru cei ce-l purtau.Iar deodata sadisfacut omul in roba neagra cade si spune: "WHO"S NEXT?"

Ingrid

Erau ei , doi copii inoceenti pe nume Matei si Ingrid se jucau intr-o zi de iarna senina in zapada alba,pura la fel ca si sufletele lor de copii..El o impingea pe ea in zapada,ea incepea sa planga doar ca sa-l faca neatent pe Matei si sa-l impinga si ea...Plini de zapada din cap pana in picioare acestia intra in casa si se pun langa sobita din odaie ca sa se incalzeasca si ca mama lui Ingrind sa nu ii vada ca sa nu ii certe..Seara pe inserat iata ca ajunge si tanarul nostru Matei acasa..Se pune in fata unei mese si isi trage un scaun si incepe sa isi imprime amintirile pe foaie pentru ca stia ca este ceva ce nu se va mai putea repedea prea curand..Pe masura ce scria parca retraia acele momente si uitandu-se la geam parca silueta fetei pe care o placea el era construita din gheata ce se pusese pe geam.Uimit se duce acolo si pune mana,dar mana lui prea incalzita topeste acea silueta vazand acestea Matei se arunca in pat si izbucneste in plans..Apoi iata ca trecura 9-ani de cand acesti doi copii de odinioara nu se mai vazusera si ca prin minune era si IARNA magicul moment din an cand visele se implinesc...Si sub cerul luminat de stele Ingrid isi pune o dorinta:
-Vreau Sa-l Revad Pe Matei!!
-Iata-ma! raspunse acesta
-Matei?! Ce faci aici?
-Am Venit Pentru Tine Draga Mea, Nu-ti Place Ca Ma Vezi?
-Ba Da!
Si aceasta se arunca in bratele lui Matei aruncand-ul in zapada.Cei doi coplesiti de frumusetea din jurul lor hotarasc sa ramana acolo o bucata buna de timp.Dar cum orice lucru bun nu dureaza acestia au trebuit sa se desparta din nou Matei fiind chemat la unchiul lui peste granita...
-Nu vreau sa te pierd ! Nu Din Nouuuu
-Nu Ma Vei Pierde Ia Acest Colier,Si Prin El Eu Voi Fi Cu TIne Mereu.
-Am Sa Te Astept.!!!
Si iata ca trecusera alti 10 ani peste "eroii" nostri timp in care cei doi devenisera ceva in viata dar ce importanta are atat timp cat nu s-au mai vazut de atata timp..Dar lui Ingrid ii mai trecu' supararea cand mama ei ii face o surpriza...Sora ei Livia s-a intors din State..Mare bucurie mare era in familie dar pacat ca pe Ingrid nu o facea mare lucru fericita decat gandul ca Matei o sa intoarca odata la ea...Vazand-o suparata pe sora ei Livia incearca sa o consoleze pe Ingrid aceasta spunandu-i toata povestea vietii ei..Aceasta din urma o sfatuieste sa il uite pe Matei pentru ca el poate in timpul acesta si-a facut acolo o familie si nu il mai interesesaza de biata Ingrid....Ea neaga spusele Liviei si se urca in camera ei si plange...Apoi din suspinul si raul de lacrimi se mai aud niste soapte:
-Ce Stie Ea?O Sa Vina Inapoi..Matei Chiar Ma Iubeste...!!
Si deodata la usa se aude un ciocanit aceasta nu vrea sa raspunda dar mare i-a fost mirarea ca uitatndu-se cine a intrat in camera sa il vada pe el....pe Matei...aceasta incepe sa-l mangaie sa-l sarute usor pe obraz sa se asigure ca este el...si ca nu este inca o imaginatie de a ei...bucuroasa aceasta se duce sa ii arate surori ei ca s-a inselat si ca acesta a venit la el..Dar odata ce ochii Liviei si cei ai lu Matei se intalnesc in ei se aprinde o "flacara"...Matei ii spune lui Ingrid sa plece ca acesta sa poata discuta in pace cu Livia...El o duce pe ea intr-un camp alb,acoperit de zapada,departe unde incepe sa ii marturiseasca dragostea pe care o simte de cand a vazut-o...Aceasta ii spune ca nu poate fi nimic intre ei deoarece nu il cunoaste bine si nu stie de ce este in stare...El hotarat ii arata cat de romantic poate fi si o saruta atat de cald pe Livia incat zapada din jurul lor nu era nici pe departe atat de rece.Apoi tinand-o de mana o duce in spatele casei lui Ingrid unde era casa pe care i-o construisera parintii ei pentru atunci cand ea se va face mare..Cei doi se ascund sus intr-o camera unde numai Livia avea cheia..Apoi brazdata de saruturi dulci de la acesta se se aseaza pe pat..Suav el ii da bluza si pantalonii jos neoprindu-se din sarutat aceasta pare sa nu se impuna..Dar parca el uitatse inca ceva..stinge lumina aprinde semineul si apoi ca de nicaieri el apare cu un fir de trandafir in mana pe care il da Liviei in tot acest timp el scapa de haine si incepe sa o iubeasca pe aceasta cu o pasiune nemaivazuta..Corpurile lor se ating parca formeaza doar unul..Iar lemnele troznesc in foc ca sa infrumuseteze admosfera.Apoi cei doi adorm impreuna tinandu-se de mana..Ziua urmatoare Ingrid este foarte suparata pe amandoi ne stiind unde au fost aseara ..
-Unde ati fost amandoi aseara,v-am cautat peste tot..?? aceasta il loveste pe Matei cu o carte pe care ea o citea cartea ei preferata "Dragostea Eterna Dureaza 3 Ani"
-Matei mi-a aratat imprejurarile..
-Hmph cum ziceti voi..Haideti acasa masa este gata!
Dupa ce pleaca Ingrid usurata ca intre Matei si sora acesteia nu s-a intamplat cei doi se saruta pasional ne mai putand sa se controleze dar mare le-a fost mirarea sa o vada pe Ingrid acolo exact langa ei,exact atunci..Ea isi ia cartea din mainile lui Matei si spune:
-Deci nu a fost nimic intre voi nu !! Dupa atatia ani vii si ma inseli...cu ea...?
-Nu este ceea ce crezi!! Spune Matei
Ea pleaca la lacul de langa casa unde se pune pe plans...Intr-o urma de suparare isi rupe de la gat lanticul care il daruise Matei la plecarea lui  si il arunca in lac si pleaca plangand....
Matei si Livia se duc sa o caute pe Ingrid si trec exact pe langa lacul de langa casa stiind ca acela era locul preferat al lui Ingrid...Privind atent Matei oberva lantul de la el pe fundul lacului impacientat pleca dupa Ingrid
dar degeaba...Dupa 2 luni de cautare nici un semn aceasta parca se pierduse odata cu zapada...Toata familia era trista pentru pierderea lui Ingrid mai ales Matei...dar se pare ca ziua acestuia era cat pe ce sa se lumineze pentru ca Livia purta in pantece un copil...Apoi dupa alte 7luni aceasta naste o fetita...Cand veni timpul botezului toti ramasera stupefiati cand Matei anunta pe toata lumea ca pe fata lui o va chema Ingrid in cinstea celei care a fost prima lui dragoste...

                                     (Cu Dedicatie..:D)

Povestea Unui Tip Banal

El este tipul banal care,se plimba singur pe o strada intunecata,gaurita,acoperita parca de o patura de argint si parca fiecare frunza ce cade pe pamantul ud,stropit de apa rece este o piesa dintr-un gigant puzzle al naturii...El pare fermecat de tot ce este in jurul lui dar asta parca nu este de ajuns sa-l faca sa isi ia gandul de la fosnetul de frunze ce se aud in spatele lui,credea ca mintea ii joaca feste se gandea ca in spatele lui poate fi orice om care vine de la plimbare,un psihopat gata sa ucida sau pur si simplu un om mai speriat decat el...Dar ajunge acasa inca speriat,traumatizat chiar de cele intamplate si isi arunca geanta nici nu isi saluta parintii si se duce in camera lui si se-nchide in propriul univers acel univers diferit,paralel de cel adevarat unde poate fi cine vrea el sa fie...deodata clipeste si isi da seama ca a venit ziua urmatoare...ajunge la liceu inca putin tulburat de cele intamplate in seara precedenta..ne mai putand sa tina pentru el tot ce ii se intampla hotaraste sa se duca la prietenul lui cel mai bun care i-a fost mereu aproape...el ramane fascinat de cele intamplate si spune ca mintea ii joaca feste si ii sugereaza sa le spuna parintilor de cele intamplate .Speriat si simtindu-se singur tipul banal se izoleaza pe o banca din parc si se gandeste la cele spuse de prietenul lui dar stie ca acest lucru nu e posibil pentru ca parintii lui sunt morti iar singurul lui sprijin,sora lui il considera doar un adolescent cu o imaginatie iesita din comun..Gandindu-se mai mult la aceste lucruri izbucneste in plans si parca fiecare lacrima ce-i curge de pe obraz constituie un ocean de sentimente neplacute ce trebuiesc aruncate la fel ca un obiect ce nu mai are nici un folos..Pe masura ce tot mai multe lacrimi loveau pamantul cu atat mai mult simtea ca ceva greu il apasa pe umeri.El,o ia la fuga si se opreste la stalpul din fata parcului singura sursa de iesire din vis dar constient ca in spatele acestui vis este aceeasi persoana sinistra cu care se intalnise noaptea trecuta....Stand si gandindu-se asupa celor intamplate hotaraste sa se confeseze une prietene dar aceasta ii intoarce spatele si placa..Starnit de ura tipul banal incepe sa distruga tot din jurul lui dar de odata se simti calm,usurat apoi primeste un telefon anonim de la un om cu voce groasa ce ii spune ca prietena lui a murit...El ramane socat de aceasta veste 2 zile iar sora lui vazandu-l in aceasta stare hotaraste sa il duca la azil...odata ajuns acolo realizeaza ca este intr-un loc cu totul diferit de ce stia el si reuseste sa plece de acolo simtindu-se constrans.Ii cere ajutorul prietenului lui care apare negresit...Dar tipul nostru este oarecum frustrat ca cel mai bun preieten nu a fost acolo cand a fost dus la azil..Pe cei doi ii mai despart doar o strada pana la revederea dupa atatia ani dar uneori o aruncatura de bat poate fi asa departe...se apropie unul de altu si de odata ca de nicaieri o masina apare si il loveste indeajuns de tare pe prietenul tipului incat il face bucati...El abea acum realizeaza ca defapt acel spirit aparea doar atunci cand el era manat de ura si realizand toatea acestea tipul banal se duce intr-un camp departe de ochii lumii si aseaza in forma circulara o gramada de paie pe care apoi o uda cu benzina...Suparat da foc la totul cu el si creatura macabra inauntru ...Dubios nu are nicio reactie pe fata lui se citeste doar un ultim zabet parca acel zambet de sadisfactie ca a distrus o creatura ce putea sa puna capat tuturor persoanelor pe care acesta le ura dar si o urma de tristete se citeste pe fata lui pentru ca a trebuit sa isi sacrifice prietenii pentru a-si da seama de blestemul ce se abatuse asupra lui...Undeva Acolo Se Vazuse Imaginea Parintilor Lui Tristi De Ce Vasusera, Imagine Ce Dispare Odata Cu Fumul...