Povestea Unui Tip Banal

El este tipul banal care,se plimba singur pe o strada intunecata,gaurita,acoperita parca de o patura de argint si parca fiecare frunza ce cade pe pamantul ud,stropit de apa rece este o piesa dintr-un gigant puzzle al naturii...El pare fermecat de tot ce este in jurul lui dar asta parca nu este de ajuns sa-l faca sa isi ia gandul de la fosnetul de frunze ce se aud in spatele lui,credea ca mintea ii joaca feste se gandea ca in spatele lui poate fi orice om care vine de la plimbare,un psihopat gata sa ucida sau pur si simplu un om mai speriat decat el...Dar ajunge acasa inca speriat,traumatizat chiar de cele intamplate si isi arunca geanta nici nu isi saluta parintii si se duce in camera lui si se-nchide in propriul univers acel univers diferit,paralel de cel adevarat unde poate fi cine vrea el sa fie...deodata clipeste si isi da seama ca a venit ziua urmatoare...ajunge la liceu inca putin tulburat de cele intamplate in seara precedenta..ne mai putand sa tina pentru el tot ce ii se intampla hotaraste sa se duca la prietenul lui cel mai bun care i-a fost mereu aproape...el ramane fascinat de cele intamplate si spune ca mintea ii joaca feste si ii sugereaza sa le spuna parintilor de cele intamplate .Speriat si simtindu-se singur tipul banal se izoleaza pe o banca din parc si se gandeste la cele spuse de prietenul lui dar stie ca acest lucru nu e posibil pentru ca parintii lui sunt morti iar singurul lui sprijin,sora lui il considera doar un adolescent cu o imaginatie iesita din comun..Gandindu-se mai mult la aceste lucruri izbucneste in plans si parca fiecare lacrima ce-i curge de pe obraz constituie un ocean de sentimente neplacute ce trebuiesc aruncate la fel ca un obiect ce nu mai are nici un folos..Pe masura ce tot mai multe lacrimi loveau pamantul cu atat mai mult simtea ca ceva greu il apasa pe umeri.El,o ia la fuga si se opreste la stalpul din fata parcului singura sursa de iesire din vis dar constient ca in spatele acestui vis este aceeasi persoana sinistra cu care se intalnise noaptea trecuta....Stand si gandindu-se asupa celor intamplate hotaraste sa se confeseze une prietene dar aceasta ii intoarce spatele si placa..Starnit de ura tipul banal incepe sa distruga tot din jurul lui dar de odata se simti calm,usurat apoi primeste un telefon anonim de la un om cu voce groasa ce ii spune ca prietena lui a murit...El ramane socat de aceasta veste 2 zile iar sora lui vazandu-l in aceasta stare hotaraste sa il duca la azil...odata ajuns acolo realizeaza ca este intr-un loc cu totul diferit de ce stia el si reuseste sa plece de acolo simtindu-se constrans.Ii cere ajutorul prietenului lui care apare negresit...Dar tipul nostru este oarecum frustrat ca cel mai bun preieten nu a fost acolo cand a fost dus la azil..Pe cei doi ii mai despart doar o strada pana la revederea dupa atatia ani dar uneori o aruncatura de bat poate fi asa departe...se apropie unul de altu si de odata ca de nicaieri o masina apare si il loveste indeajuns de tare pe prietenul tipului incat il face bucati...El abea acum realizeaza ca defapt acel spirit aparea doar atunci cand el era manat de ura si realizand toatea acestea tipul banal se duce intr-un camp departe de ochii lumii si aseaza in forma circulara o gramada de paie pe care apoi o uda cu benzina...Suparat da foc la totul cu el si creatura macabra inauntru ...Dubios nu are nicio reactie pe fata lui se citeste doar un ultim zabet parca acel zambet de sadisfactie ca a distrus o creatura ce putea sa puna capat tuturor persoanelor pe care acesta le ura dar si o urma de tristete se citeste pe fata lui pentru ca a trebuit sa isi sacrifice prietenii pentru a-si da seama de blestemul ce se abatuse asupra lui...Undeva Acolo Se Vazuse Imaginea Parintilor Lui Tristi De Ce Vasusera, Imagine Ce Dispare Odata Cu Fumul...